Următorul pas în evoluţie

Distribuie!

Examenul de bacalaureat reprezintă o sursă constantă de probleme pentru elevii care termină liceul. Pe de o parte, se fac plângeri constante despre materia ridicol de încărcată care se cere, despre structura examenului, care – mai ales în ultimii ani – se schimbă în fiecare an, însă probabil cea mai mare temere a oricărul elev care îşi trece numele pe foaia de examen este ca nu cumva o propoziţie scrisă de el să ajungă pe „Lista perlelor de la BAC”. Şi pe bună dreptate.

Ştiu că listele de acest gen nu reprezintă neapărat o noutate, însă de câţiva ani încoace s-a remarcat o tendinţă a tinerilor de a confunda foaia de la examenul de bacalaureat cu un telefon mobil. Să vă explic. În spaţiul virtual de 1 şi zero al internetului există nenumărate liste ale perlelor de la BAC, iar unele dintre ele prezintă propoziţii sau fraze care au tendinţa de a se termina cu „doh!”.

Această coadă de scorpion transformă propoziţiile rostite atât de monoton de adolescenţi în adevărate iritaţii pentru urechile neantrenate. În lumea lor, „doh!” se foloseşte în absolut orice domeniu. Dacă îl întreabă cineva pe un adolescent dacă a văzut un anumit film, acesta răspunde: „Normal, doh!”. La fel se întâmplă şi dacă îi atragi atenţia să nu-şi uite umbrela: „Doh!”. Aceeaşi inflexiune o utilizează şi când vine vorba despre notele de la şcoală. Sau explozii vulcanice. Sau încălzirea globală. Ciudat, însă formaţia Nirvana continuă să fie atât de „k lumea”. Da, scris cu „k”.

Acest limbaj folosit pentru prima dată în inimile de plastic ale telefoanelor mobile a început să se reverse nu numai în limbajul binar al calculatoarelor, dar şi în temele pentru şcoală ale adolescenţilor, în scrisorile pentru bunici şi – cel mai rău – în certurile cu părinţii – din care, săracii oameni nu mai pot nici măcar înţelege ce naiba înseamnă „U donno cum e pt mn!”.

Tot ce pot să sper este că toată povestea aceasta se va termina curând. Cum şi pentru generaţia mea foloseam expresii precum „marfă”, „mişto” şi „bestial”, pentru ca apoi să le înlocuim pe toate cu „frumos”.

Oameni cu feţe serioase şi ochelari pe nas apar tot mai des în cadrul emisiunilor de televiziune proclamând sus şi tare că acest txt skp nu face decât să omoare limba română. Totuşi, nu prea înţeleg de ce.

Istoria ne-a arătat cum pictogramele şi hieroglifele au fost înlocuite de litere şi cifre şi nimeni nu a avut nimic împotrivă pe bună dreptate. Imaginaţi-vă cum ar fi fost să vă scrieţi lucrarea de licenţă folosind numai runele folosite de egipteni acum mai bine de 5000 de ani!

Mai mult decât atât. Pe parcursul istoriei, minţile luminate au modificat limbajul pentru a putea fi cât mai uşor de înţeles şi folosit. Chiar şi alfabetul de astăzi a suferit nenumărate modificări pentru a se supune cerinţelor contemporane. Ţărilor anglicane nu li s-au dat liere precum „J” şi „U” decât în ultimii 200 de ani, iar nemţii nici nu vor să audă de „W” în limba vorbită, susţinând că se descurcă foarte bine cu un simplu „V”. Şi să-mi spună cineva la ce le trebuie românilor, mă rog frumos, litera „Y”? De câte ori o să trebuiască să cauţi cuvinte care încep cu ea la jocul „Fazan”? Aceeaşi poveste şi cu „Q” şi „W”.

Şi acum se trezesc feţele serioase ca să se plângă că adolescenţii distrug limba. În această lume contemporană, în care fiecare bit de informaţie aleargă cu un milion de kilometri pe oră, tinerii trebuie să fie atenţi în permanenţă să aibă semnal la iPhone, muzica pe care o ascultă să fie considerată „k lumea” şi în acelaşi timp să-şi facă temele, să se joace şi să facă curăţenie, simplificarea scrisului e o idee grozavă.

Gândiţi-vă numai cât timp s-ar economisi dacă nu am mai volosi vocale. Şi, din punct de vedere evolutiv, ar fi perfect normal. Pana de scris a fost înlocuită de stilou, iar papirusul – de celuloză. Pentru ca acum toată povestea cu scrisul să fie controlată de aparatura digitală.

În plus, o limbă fără toate vocale pare perfect lizibilă. „Azi mrs exmn. Aştpt nt bn. Dc nu, pa-pa mnt.” Care parte n-o înţelegeţi?

Ciprian Radu

Sursa foto: publicdomainpictures.net

Taguri

Arhiva

5 Comments

  1. Simina Cernat
    June 22
    Reply

    Nu sunt de acord cu simplificarea limbii romane, pentru ca asta ar duce la analfabetizare. Imagineaza-ti..cum vor arata poeziile fara vocale? Ca niste bolovani.
    Dar totusi, „U donno cum e pt mn!” m-a amuzat cumplit.

  2. DImulescu Liviu
    June 22
    Reply

    :)) da intr-adevar e cam aiurea dar consider benefic a sti sa comunici in mai multe limbaje, exact cum ai stii alte limbi.cel care ignora contextul in care se afla si este limitat lexical merita compatimit daca nu reuseste sa se adapteze SI SA SCRIE NAIBA IN ROMANA !

  3. Carnifex
    June 22
    Reply

    Emisiunile TV sunt prea disperate sa ne convinga de faptul ca Basescu este un dictator pentru a mai da atentie unor asemenea trivialitati.

    Interjectia de care vorbesti putin mai sus este “Duh!” si nu “Doh!”. Interjectia “Doh!” este folosita atunci cand se loveste sau cand isi da seama ca a facut o tampenie Homer Simpson.

  4. Diaconeasa Nicoleta
    June 27
    Reply

    Bravo.Un articol captivant, savuros si cu o viziune interesanta; iar finalul e absolut … cireasa de pe tort! Felicitari

  5. Silviu
    August 23
    Reply

    Salut. Nu stiu cat de serios esti in legatura cu ideea de simplificare a limbii scrise dar omiti un lucru. Limba noastra scrisa are un caracter foarte special. Banuiesc ca esti familiar cu engleza si poate si cu franceza. Cat de usor ti-a fost sa scrii cuvintele pe care nu le-ai mai folosit inainte in aceste limbi ? Nu prea usor as zice. Mie mi se pare genial faptul ca in limba romana orice sunet pe care il auzim il putem reproduce pe foaie fara prea mare efort. A inlocui aceasta lovitura de geniu cu un set de reguli pe care trebuie sa le memorezi este dupa parerea mea un pas inapoi.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*