Prohibiţia alcoolului şi a drogurilor în Islam

Distribuie!

de Larisa Iordache

Haideţi să vorbim deschis despre culturi. Tot timpul facem comparaţii între sistemul „de la noi” şi sistemul de la ei, tot timpul ne imaginăm că dincolo de graniţă trebuie să fie mai bine, pentru simplul fapt că dincolo de graniţă nu ne întâlnim semenii în majoritate. Aşa e?

Astăzi am să scriu despre o formă de cultură despre care ne este frică să vorbim. Auzim la televizor, în presă, dar nu ne interesează pentru că nu este în imediata noastră vecinătate şi nu ne afectează vieţile în nici un fel. Doar atunci putem vorbi de probleme sociale, în fond.

Vom vorbi despre Islam, dar nu despre oameni ca atare, ci despre puterea legii religioase. Să ne axăm pe consumul de alcool şi droguri. De ce? Pentru că suntem generaţia `90 şi vrem să ştim cum acelaşi fenomen social este tratat şi în alte zone ale lumii.

Islamul, în limba arabă înseamnă „supunere” (faţă de Dumnezeu) şi reprezintă o tradiţie religioasă, o civilizaţie, sau, asemenea dictoanelor musulmanilor: un „sistem de viaţă complet”. Din cadrul operelor vaste privind modul de viaţă islamic, sursa principală este  Coranul. Urmează Hadith – culegere de povestiri legate de profetul Mahomed. Aceste surse principale constituie in fapt, ghidul oficial pentru toate aspectele vieţii cotidiene a musulmanilor, pentru care Profetul reprezintă modelul desăvârşit (Filoramo, 2004). Islamul este datat începând cu ultimii zece ani din viaţa lui Mohamed (m. 632).

Sharia, sau legea Islamică influenţează cadrul legal în majoritatea ţărilor islamice. Influenţa acestui cod atât asupra statusului personal cât şi asupra codului penal este foarte controversată. Unele interpretări obişnuiesc să justifice pedepse crude precum: amputarea, lapidarea sau execuţia. Dezbaterea se îndreaptă înspre ideea dacă Sharia poate coexista cu secularismul, democraţia sau chiar modernitatea, o idee care a fost testată de multe ţări din Estul mijlociu în timpul răscoalelor populare şi al războaielor civile.

Cadrul legislativ privind prohibiţia alcoolului şi a drogurilor

Cuvantul arab ”khamr” reprezintă orice băutură alcoolică ce cauzează intoxicaţie. În cadrul articolului aparţinând teologului egiptean islamist Yusuf al-Qaradawi, este subliniată clar ideea conform căreia alcoolul este cauza numeroaselor pericole individuale, precum: afectarea sănătăţii mintale, a sănătăţii fizice sau a modului de relaţionare cu familia. Alcoolul, spune autorul, afectează viaţa spirituală, materială şi religioasă a individului.

Să aruncăm o privire asupra acestei situaţii în unele din ţările islamice:

  • Afganistan

Statul a adoptat o nouă constituţie în 2004, care a făcut ca aplicarea pedepsei capitale să fie condiţionată de o aprobare prezidenţială. Cu toate că această măsură a fost aplicată, un raport din 2008 către Consiliul Drepturilor Omului arată că din Februarie 2009 până în Aprilie 2010, au avut loc 200 de execuţii, unii dintre indivizi fiind acuzaţi de abateri care ar fi putut fi rediscutate în termeni legali: consum de droguri, viol, acuzaţii teroriste.

  • Bahrain

Constituţia nu face deloc referire la pedeapsa capitală, deci este neclar dacă aceasta se aplică la toate acuzaţiile. O gamă largă de abateri de la lege aduc cu ele această pedeapsă: calomnie, trafic de droguri, furt, viol, acte teroriste, spionaj etc.

  • Bangladesh

Pedeapsa cu moartea este stipulată în constituţie. Dintre abaterile principale, amintim: acuzaţii legate de droguri, trafic uman, răpire, omor, exploatare sexuală, spionaj.

  • Chad

În Constituţia acestui stat, articolul 17 subliniază că: „Persoana umană este sacră şi inviolabilă. Fiecare persoană are dreptul la viaţă, la integritate fizică, siguranţă, libertate şi protecţia vieţii private şi a proprietăţii”, sugerând astfel că pedeapsa cu moartea ar fi deci, o încălcare a actului constituţional. Cu toate acestea, statisticile arată că în Iunie 2012 au avut loc 33 de execuţii.

  • Egipt

Constituţia Egipteană nu face referire la pedeapsa capitală în Constituţie; în schimb este menţionat faptul că singura lege care guvernează este Sharia. Principalele abateri pedepsite în acest mod sunt: traficul de droguri şi posesie de droguri, spionaj, răpit, crimă, posesie de arme etc. În anul 2009, au avut loc 269 execuţii, în 2010 – 185, arată raporturile anuale întocmite de stat. Raporturile Organizaţiei Reformei Penale Arabe din 2008 şi 2009, ne arată că sentinţele la moarte îşi au cel mai des cauza în urma: crimelor grave, acuzaţiilor privind drogurile şi violul.

  • Iran

Constituţia face referire la pedeapsa cu moartea, ca la o excepţie privind dreptul la viaţă. Printre acuzaţii, amintim: jaf armat, consum de alcool, trafic de drog, incest etc. În anul 2011 au avut loc 676 execuţii.

  • Iraq

După căderea lui Sadam Hussein în 2003, pedeapsa cu moartea a fost interzisă, dar reintrodusă un an mai târziu. Din acel moment, un număr din ce în ce mai ridicat de indivizi sunt executaţi în fiecare an (835 execuţii în 2012).

Aşadar, situaţia este îngrijorătoare privind caracterul prohibitiv al alcoolului şi drogurilor în aceste state. La prima vedere putem doar să judecăm, să criticăm, evident, o astfel de analiză a lucrurilor. Este foarte important însă, în aceste situaţii, practicarea unui proces de comprehensiune. Ce înseamnă, deci, cultura autohtonă? Cum putem să spunem că aici e mai rău decât la vecini, ce ne dă autoritatea de a exclama că islamiştii greşesc în acţiunile lor? Ce înseamnă identitate şi cum ne asumăm propria cultură?  Nu, articolul nu prezintă concluzii.

Sursa foto: wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*