Am observant că există tendința în cadrul companiilor de a se investi foarte mult în logistică. E foarte bine! Din punctul meu de vedere, atât distribuția impecabilă și la timp, cât și prezența vizibilă la raft sunt chestii de bun simț. Totuși, dacă se investește atât de mult în asta, de ce nu are efectul scontat? Aici mă refer strict la produsele acelea prăfuite (pe care nu-ți vine să pui mâna, dar să le mai și bagi în coș..) sau la personalul trimis să asiste și să vândă la raft, care pe lângă faptul că habar nu are să-ți descrie un produs fără să se uite lung la entichetă, nu știe nici măcar unde să se uite pe raft dacă-l întrebi de ceva anume.
Nu mai menționez de cei care îți bagă efectiv produsele pe gât, fie că vrei, fie că nu; le iei, iar apoi le abandonezi la cine știe ce alt raft sau te prefaci că le scapi pe jos. Dacă îi întrebi „Tu ce ai încercat?” sau ”Care-i părerea ta despre produsul acesta?”, îi bagi în ceață grav!
Problema este că poți avea cea mai tare strategie, cea mai fenomenală execuție, cele mai vulgare promoterițe și floricele pe câmpii; dacă acel intermediar face în așa fel încât produsul la raft să arate execrabil, automat tot efortul a fost degeaba. Umila mea părere ar fi că la fel cum se investește în depozitare, livrare, poziție la raft, silicoane aso, ar trebui să se investească și în supravegherea ca aceste lucruri să aibă loc.
Eu una sunt conștientă că starea în care se găsește un produs la raft nu depinde 100% de producător, însă dacă mie îmi plac biscuiții BelVita și îi găsesc de multe ori sfărâmați la raft, s-ar putea să nu-mi mai vină pofta, oricât de grozavi ar fi ei. Indiferent cum o iei, e un turn-off puternic, iar consumatorii de rând s-ar putea să nu fie la fel de înțelegători.
Concluzie: Ori faci treabă, ori mai bine nu faci deloc!
Cătălina Carmen Pop
