Cum tot ce vreau nu e aici și cum tot ce vreau nici nu e noțiune ce ar putea îmbrățișa toate poftele mele, de a atinge capătul lumii și pînă la a denumi o stea după mine, e cale lungă.Mai mult de-o viață de om.Astfel, mă rezum să îmbrățisez lumea cu gânduri, ce de multe ori se confundă cu ale tale.
Trăiesc prin limbaj cu niște gânduri neascultătoare uneori, ce-și ies din sinele lor și se încolăcesc în muzici, dar noroc că uneori limbajul se încriptează, ca formă de apărare și se vorbește pe sine.
Eu nu mai sunt demult, vorbește totul despre mine.
