de Loredana Dumitra
Dacă ați fost sau nu plecați cu bursa Erasmus probabil ați auzit despre termenul post Erasmus depression și avertismentele despre cum v-ar putea afecta sau schimba viața perioada Erasmus. Eu auzisem atât de multe despre subiect înainte să plec, încât simteam depresia de după chiar dinainte.
Nu știu dacă mai sunt în măsură sa vorbesc despre post Erasmus depression, pentru ca a trecut aproape un an de când eu mi-am încheiat stagiul Erasmus, însă cu siguranță acum diseminez altfel lucrurile și sunt câteva lucruri pe care aș vrea să le menționez, în ideea de a păstra un „good Erasmus spirit”, dacă pot să spun asa.
Pe lângă unele lucruri oarecum îngrijorătoare, vreau să vă povestesc cate puțin si despre experiența mea Erasmus de 8 luni în Turcia.
Mi-am dorit sa plec cu bursă încă din primul meu an de facultate, dar am reușit să fac asta abia în primul an de master. Mai greu a fost să aleg țara în care sa merg, dar am avut parte de ghidare din partea coordonatorilor de program care au știut să îmi spună la ce anume să fiu atentă și ce să caut atunci când îmi aleg stagiul. Așa că după ce m-am uitat la țări, facultăți, limba de studiu, programul de învățământ, cât de mult se potrivesc cursurile sau nu cu ceea ce făceam în țară, costuri de viața etc. am ales să ne îndreptăm spre Sakarya, Turcia – un oraș micuț la doua ore de Istanbul, dar cu oportunități neașteptate. De la campusul foarte mare, cum nu am mai văzut în România, și alte numeroase facilități, până la mii de studenți internaționali adunați de prin toate colțurile Africii sau Asiei. Am ajuns astfel într-un melting pot, nu doar în Turcia. Deși un oraș micuț, nu ne puteam plânge ca nu exista oportunități și de distracție, dar și de dezvoltare.
Când venea vorba de distracție, aveam tot timpul gașca de studenți Erasmus adunați de prin toate colțurile Europei, iar pentru dezvoltare am avut un avantaj – să predau engleză pentru studenți turci. Am avut ocazia de a studia limba turcă la rândul meu, am avut posibilitatea să alegem ce cursuri ne dorim și am ales cât mai multe și am învățat chiar și sa dansăm. Dar acestea sunt doar câteva detalii despre viața mea cu Erasmus, dar nu neapărat scopul acestei scrieri.
Înainte, în timpul și după Erasmus ești același om, dar cu alte gânduri și emoții. După aproape un an de la stagiul bursei mele și după ce am văzut incoming and outgoing studeți Erasmus, încep să îmi ridic câteva întrebări.
În primul rand, am fost suprinsă la întoarcerea în București, dar și în Turcia, să aflu că mulți dintre studenți nu sunt interesați și multe dintre oportunitățile Erasmus se pierd pe apa sâmbetei. Mi-am dorit tare mult să pot influența asta în vreun fel pentru că am trecut prin experiența aceasta și recomand oricărui student să aibă parte de cel puțin un semestru în care să studieze în afară.
Pe de alta parte, am observat că modalitatea în care este tratat acest stagiu a cam început să se schimbe și aș putea spune, cu îngrijorare, chiar să își piardă din valoare.
Am observat chiar din vremea stagiului meu că mulți dintre studenții străini considerau perioada Erasmus o vacanță binemeritată. Nu vreau să generalizez, erau și alți studenți care erau puși pe treabă și profitau de oportunitățile educaționale pe care le întâlneau în țara gazdă, dar pentru mulți Erasmus însemna, chiar dinainte să primească stagiul, o perioada de distracție, multe petreceri și călătorii prin țara respectivă sau Europa. Într-adevăr pentru mulți este o deschidere foarte mare de care e bine sa profite, dar cu limite. Spre exemplu pentru studenții turci care mergeau să studieze în alte țări în Europa era o ocazie foarte bună de a mai vizita și alte locuri, pentru ca altfel lor le-ar fi mult mai dificil să călătoreasca în Europa.
Cred că după ce am luat parte la viața Erasmus și am observat cum se desfășoară ea atât în țară, cât și în afară, am început să mă întreb ce înseamnă și ce ar trebui să însemne de fapt acesta bursa pentru noi. Nu sunt în măsură să dau eu indicații despre cum ar trebui să luam în serios acestă oportunitate, dar sunt convinsă ca ar trebui să o luăm mai în serios. De aceea m-am gândit sa închei acestă scriere cu o întrebare pentru noi toți – și poate ar trebui să ne punem întrebări mai des pentru a ne da seama dacă acordăm lucrurilor importanța și atenția necesară. Poate a venit vremea să ne întrebăm cum putem sa folosim acest program în scopul de a ne îmbunătăți pe noi, dar și pe cei din jurul nostru atunci când ne întoarcem bogați de o experiență educațională și culturală pe care ne-o oferă bursa Erasmus, cum putem să îmbunătățim mediul în care mergem sau în care ne întoarcem pentru a adăuga mai multă valoare acestui program, și nu doar pentru a cheltui bani europeni.
Poate că ar trebui, după ce ne întoarcem, să avem responsabilitatea, nu obligația, creării de noi oportunități pentru alți studenți: parteneriate, proiecte, informare etc. Pay it forward!
Sursa foto: “Erasmus logo” by Source. Licensed under Fair use via Wikipedia
