de Agnes-Ioana Oboroceanu
Nu trebuie decât să închizi ochii și numai în câteva secunde poți vizualiza eternul clișeu care însoțește întotdeauna întrebarea sacră „Ce vrei să fii când crești mare?”. Răspunsul hotărât al unora vine pe loc, mai ceva ca un tunet pentru aceia în mintea cărora drumul li se desparte încă în zeci de cărări șerpuitoare. Nu cred că ești norocos când știi de mic care îți este calea, aș spune că devii cu adevărat norocos când cărarea finală te și încântă și nu ai nicio intenție să te abați de la ea vreodată.
Până când termini liceul ai timp și, oarecum, ai și voie să faci tot soiul de greșeli. Nu ești sau nu te simți complet responsabil pentru viața ta, însă ești conștient că va trebui să „devii serios” cât de curând, pentru că facultatea funcționează, teoretic, ca o praștie care te aruncă în lumea adulților. De alegerea aceasta ești numai tu responsabil și de cele mai multe ori îți influențează întregul curs al vieții. Dacă plănuiești să profesezi în domeniul pe care îl vei studia, decizia poartă un plumb incredibil de greu, pentru că trebuie (cu accent pe „trebuie”) sa fie una corectă.
Unii își aleg facultatea bazându-se pe pasiunile pe care le au și pe care poate le-au fructificat de-a lungul timpului. De aici lucrurile încep să se destrame, pentru că draga noastră societate de astăzi nu îți mai permite să urmezi o facultate în care să-ți șlefuiești pasiunea dacă posibilitățile ulterioare de angajare sunt reduse. Nu se întâmplă întotdeauna, dar astfel de cazuri există în cele mai multe domenii de studiu. Astfel, ești nevoit să alegi o facultate care, probabil, va fi o povară, pentru a fi sigur că nu vei întregi rândurile șomerilor.
Săptămânile trecute circula pe internet un articol care prezenta un „top al facultăților inutile”, comparat cu un altul al celor de succes. Între primele, plastic numite „facultăți disprețuite”, se regăseau Jurnalismul, Marketingul, Comunicarea și Relațiile Publice, iar printre acelea sigure se numărau Medicina, Automatica, Informatica și Farmacia. Nu am de gând să fiu absurdă, acestea din urmă sunt, într-adevăr, facultăți care îți vor aduce un loc de muncă. Totuși, nimeni nu menționează în ce condiții îl vei obține după absolvire. Greșeala multora este credința că numai plimbarea prin facultate îți garantează biletul spre fericire, salariu mare și viață fără griji. Nimeni, absolut nimeni nu te angajează dacă nu ești bun în ceea ce faci. Așa că numai titlul de student la o anumită facultate nu te înalță pe niciun piedestal al unui viitor perfect.
Opinia mea despre facultățile cu profil uman mai sus menționate probabil ca va fi una subiectivă, pentru că studiez domeniul comunicării și al relațiilor publice. Într-adevăr, cu câțiva ani în urmă cererea pe piața muncii nu era mare, puțini aveau un job cu adevărat bun în domeniu și absolvenții sfârșeau prin a se angaja în cu totul alte sfere de lucru. Astăzi, pe de altă parte, lucrurile evoluează rapid și va crește nevoia de specialiști în marketing, relații publice, social media, publicitate. Pot să afirm asta pentru că mi-am petrecut un an citind despre și interesându-mă de aspecte din aceste domenii, am cunoscut oameni care profesează cu success în aceste arii și care m-au asigurat de un singur lucru: dacă muncești și te afirmi nu are cum să nu fie bine.
Da, condiția să reușești în aceste domenii este munca, activitatea intensă de perfecționare încă din timpul facultății, câștigarea experienței prin voluntariat și internshipuri uneori neplătite. În cele din urmă, când ești foarte bun nu ai cum să treci neobservat, dar cred ca merită sa ne întrebăm câți studenți își dau cu adevărat interesul și chiar sunt foarte buni când se văd cu diploma în mână și toca de absolvire pe cap…?
Sursa foto: wikimedia.org
