de Maria-Roxana Bischin
Continua deformare a corpului lui Gregor sugerează o metamorfozare continuă, o degradare catabasică. El ajunge un mosntru, având o existenţă opacă. Kafka foloseşte termenul de Ungeziefer pentru a desemna ideea de „animal necurat, nepotrivit pentru sacrificare”, după cum explică Wagenbach Klaus.
Metamorfozarea seamănă cu un act comprehensiv în care cineva poate distinge treptele schimbărilor, care toate duc spre o singură metamorfoză. Gândacul parazit este negativ şi respingător, monstrul este terifiant. Toate aceste schimbări sunt şi grade de modificare ale subconştientului uman. De fapt, subconştientul este un coş unde stau aruncate toate mizeriile interne ale sinelui, culpabilitatea şi respingerile. Samsa este respins de familia sa, tatăl său chiar încearcă să îl strivească de mai multe ori. Cu toate că personajele sale suferă de complexe, Kafka totuşi este „sceptic faţă de psihanaliză”.
Interpretarea monstrului care devine Gregor este puţin dificilă- transformarea sa este obscură şi poate fi înţeleasă numai prin intermediul unor aproximaţii a statutului său de semn opac. Dacă ar fi vrut să sugereze o metamorfozare temporară, Kafka l-ar fi făcut pe Gregor să vorbească. Dacă ar fi vrut să sugereze solitudinea printr-o pierdere absolută a tuturor semnificaţiilor fiinţei, ar fi prezentat condiţia sa ca pe o consecinţă a pierderilor trăsăturilor umane, arată Corngold. Opacitatea lui Gregor rezultă din intenţia scriitorului de a-l menţine într-o solitudine deposedantă de limbaj. Gregor este situat în solitudinea unui semn indescifrabil. Corpul său este un limbaj al disperării, conştiinţa sa continuă să îşi amintească, dar Gregor nu poate vorbi. Mintea sa este dominată de nostalgia unei vieţi anterioare.
Gregor nu este un artist, ci este un obiect estetic, corelativul unic al unei intenţii poetice. De la Hässelblatt la Corngold, interpreţii Metamorfozei consideră această ficţionalitate materializarea unei intenţii estetice: intenţia de a literaliza o metaforă produce o fiinţă, o creatură ce divorţează total de realitatea empirică. Această intenţie artistică preia şi valenţe negative atunci când metamorfozarea metaforei devine o strategie eliptică şi obsedată.
Sursa foto: Wikimedia.com
