de Maria Trifu
România a devenit ţară-membră a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007. Una dintre condiţiile principale pe care ţara noastră le-a îndeplinit pentru a se integra în UE a fost creşterea toleranţei românilor faţă de minorităţi şi, implicit, îmbunătăţirea relaţiilor cu grupurile minoritare.
Dacă prin analiza datelor statistice s-a ajuns la concluzia că raporturile dintre români şi minorităţi sunt favorabile, în viaţa de zi cu zi ne confruntăm cu diverse situaţii care indică faptul că aceste rezultate nu reflectă realitatea, ci doar o proiecţie ideală. Anumiţi cetăţeni români nu au evoluat deloc de la gândirea primitivă conform căreia culoarea pielii ne aduce anumite drepturi şi privilegii. Încă se păstrează prejudecăţi despre celelalte naţionalităţi, iar ceea ce mi-a atras atenţia este faptul că persoanele ce nu tolerează minorităţile nici măcar nu se străduiesc să-şi ascundă atitudinea rasistă.
Ne deranjează extrem de mult articolele, glumele de prost-gust şi filmuleţele francezilor sau ale oricăror alte popoare despre românii care cerşesc prin alte ţări deoarece, spunem noi, rromii sunt cei care săvârşesc aceste fapte. Suntem revoltaţi pentru că se generalizează şi suntem catalogaţi drept cerşetori şi hoţi, dar ceea ce este şi mai revoltător este faptul că atitudinea noastră faţă de străini se bazează pe aceleaşi concepţii vechi care au fost înrădăcinate în mentalul colectiv şi nu au nicio justificare.
Înainte de a le cere celorlalte naţionalităţi să ne respecte şi să nu ne mai judece fără a ne cunoaşte, este nevoie mai întâi ca poporul român să conştientizeze că atitudinea anti-rasială pe care o manifestă faţă de minorităţi accentueză imaginea negativă pe care alte ţări o au despre România.
Fiind capitală, Bucureştiul este un amestec de culturi din cele mai diverse. Totuşi, toleranţa rasială românilor ce locuiesc aici m-a surprins într-un mod deloc plăcut. De curând, am asistat la o scenă care m-a făcut să mă ruşinez că sunt româncă; în RATB era o doamnă de culoare cu un bebeluş, iar în spatele meu, o altă „doamnă” a folosit, pe un ton dispreţuitor, următoarele cuvinte: „Uite un pui de negru!”. În momentul acela m-am abţinut cu greu să nu mă întorc la persoana din spatele meu şi să-i spun că în ciuda vârstei înaintate pe care o avea, nu dobândise niciun pic de înţelepciune. Să-i mai fi spus că teoriile recente susţin faptul că toţi oamenii au acelaşi strămoş, adică o femeie din Africa supranumită „Eva mitocondrială”? Conform acestor ipoteze, oamenii au acelaşi genom mitcondrial pe care l-au moştenit de la această femeie care a trăit cu aproximativ 200.000 de ani în urmă. Aşadar, nu suntem cu nimic mai buni decât oamenii de culoare. Dimpotrivă, se pare că au cel mai convingător argument care atestă superioritatea rasei sale.
Epoca în care albii dominau este de mult apusă, culoarea nu este un argument pentru supremaţie. De fapt, perioada contemporană se caracterizează prin diversitate, prin libertatea de a cunoaşte alte culturi şi de a interacţiona cu oameni care au trăit în medii diferite. Atitudinea anti-rasială care încă este predominantă în România nu poate fi justificată deoarece persoanele care au un astfel de comportament şi cuvinte negative la adresa altor naţionalităţi pur şi simplu au un orizont limitat.
Chiar şi după ce avem dovezi incontestabile despre efectele pe care le-a avut ura rasială, continuăm să facem diferenţe pe aceleaşi criterii. Suntem impresionaţi pe moment de cărţile şi documentarele despre Holocaust sau depre acţunile desfăşurate de organizaţii precum Klu Klux Klan, însă ne emoţionează pentru scurt timp deoarece, când ieşim afară, ne comportăm de parcă celelalte naţionalităţi sunt alte specii de animale, de parcă nu ar fi tot oameni.
Ceea ce mi se pare de-a dreptul îngrijorător este imaginea pe care străinii şi-o formează despre România pentru că, deşi suntem conştienţi că nu este bine să generalizăm, cu toţii avem tendinţa să punem o etichetă asupra unei ţări sau asupra unor oameni, în funcţie de experienţele personale. Sunt persoane care au rămas profund impresionate de ospitalitatea românilor şi nu ar ezita să revină pe aceste meleaguri, însă mă întreb ce părere şi-a format doamna din ratb, care a auzit remarca dispreţuitoare a unei persoane căreia nu i-a făcut niciun rău. Dezgustătoare este mentalitatea demodată a unor persoane, nu culoarea unui om.
În ceea ce priveşte toleranţa românilor faţă de minorităţi, avem un drum lung de străbătut până să ajungem la performanţele mult-dorite pentru că în viaţa cotidiană ne lovim tot mai des de situaţii în care este vizibil comportamentul anti-rasial. Văd în schimbul de experienţe şi în proiectele multiculturale modalităţi eficiente de a promova comunicarea interculturală şi interrasială. Acestea sunt cele mai bune oportunităţi pentru ca tinerii să interacţioneze, să adopte şi să promoveze o atitudine favorabilă faţă de minorităţi, faţă de noutate. Avem nevoie ca schimbarea să pornescă de la ei şi să dobândească o asemenea amploare capabilă să genereze o atitudine majoritar favorabilă multiculturalismului. Să lăsăm de-o parte aspectul fizic, acesta este un criteriu de diferenţiere ce şi-a pierdut de mult din credibilitate!
Foto: photopin.com
Atunci cand venit Madona la noi in tara ca sa ne cante a tinut mortis sa tina o prelegere despre faptul ca si tiganii sunt oameni si ca nu suntem toleranti cu ei. Daca incepem sa criticam o forma a comportamentului romanilor atunci de ce nu studiem si “cum” s-a ajuns la forma respectiva. Logic ca din moment ce vorbesti strict despre forma lucrurile par teribile, dar din moment ce stii ca sunt multe grupuri de tigani care nu vor sa se integreze in societatea noastra, isi vand copii altor familii sau la straini pentru bani si se taie cu sabiile intre ei atunci cand apar conflicte logic ca ajungi sa generalizezi mai ales daca se iau de tine pe strada, te imbrancesc, fura, te injura si te scuipa fara sa fi facut nimic.
În caz că nu ai observat, nu m-am analizat practicile rromilor în articolul meu. Pur şi simplu am relatat o întâmplare deloc fericită la care am asistat şi, sincer, mi se pare de-a dreptul penibilă atitudinea anumitor persoane faţă de străini. Mie nu mi-ar plăcea să fiu arătată cu degetul sau ca vreo bătrânică să facă comentarii comuniste la adresa mea. Să nu mai menţionez de adolescenţii needucaţi care pe care îi umflă râsul când văd un chinez sau o persoană de culoare. De ce? (încă rămâne un mister pentru mine). Dacă opinia ta este alta, nu am ce face în această privinţă, însă mi se pare revoltător să tratăm stăinii (pentru că am vorbit la modul general, nu m-am referit la etnia rromă în particular) de parcă sunt marţieni sau să ne holbăm la ei de parcă am fi la zoo.
În caz că nu ai observat, nu m-am analizat practicile rromilor în articolul meu. Pur şi simplu am relatat o întâmplare deloc fericită la care am asistat şi, sincer, mi se pare de-a dreptul penibilă atitudinea anumitor persoane faţă de străini. Mie nu mi-ar plăcea să fiu arătată cu degetul sau ca vreo bătrânică să facă comentarii comuniste la adresa mea. Să nu mai menţionez de adolescenţii needucaţi care pe care îi umflă râsul când văd un chinez sau o persoană de culoare. De ce? (încă rămâne un mister pentru mine). Dacă opinia ta este alta, nu am ce face în această privinţă, însă mi se pare revoltător să tratăm stăinii (pentru că am vorbit la modul general, nu m-am referit la etnia rromă în particular) de parcă sunt marţieni sau să ne holbăm la ei de parcă am fi la zoo.