Scrisoarea de dragoste disperată a unui student față de licența sa

de Ariadna Drăgolici

Draga mea licență,

Ne-am cunoscut acum atâta timp. Au trecut mai bine de șase luni de când te-am atins penru prima dată și am crezut că odată cu trecerea timpului ne vom înțelege mai bine și relația noastră va fi una fructuoasă. Am așteptat trei ani pentru a te cunoaște, pentru a te aborda, însă realitatea a întrecut orice așteptare.

Prima dată am auzit de existența ta acum câțiva ani când plină de ambiție și energie, visam să te cuceresc și  speram că tu o să îmi cazi în plasă ca o mironosiță nepângărită. Credeam că e atât de ușor să te am și să te completez așa cum numai un student eminent poate. Nu știu dacă m-am înșelat vreodată mai tare.

Am descoperit curând că suntem incompatibili. Nu doar că nu aveam nimic în comun, dar mai mult de atât, sentimentul de dispreț și încercarea disperată de a scăpa unul de celălalt a devenit ceva firesc pentru noi. Relația noastră nu era una de dragoste-ură, ci de ură-teamă. Tu erai doar o greutate pe sufletul meu care în timp a devenit mai voluminoasă, mai apăsătoare până când am renunțat la gândul că ne vom înțelege vreodată.

Înainte de a te cunoaște cu adevărat credeam că ne vom încheia socotelile încă de la începutul anului și iată-ne azi, neschimbate față de început. Eu la fel de plină de speranță că îți voi da de cap, iar tu la fel de goală și lipsită de calitate. Te-ai mai îngrășat cu câteva pagini de la începutul relației noastre, dar speram că va fi mai mult, că nu vei fugi de mine așa des. În fuga asta ai mai slăbit câteva pagini si uite cum iar nu ajungem nicăieri. Credeam că ești ca oricare alta, dar se pare că și aceasta era o premisă eronată.

M-ai dezamăgit. Te-am dezamăgit. E un sentiment reciproc ce ne roade pe fiecare. Îmi amintesc totuși că am avut și momente în care ne-am găsit și regăsit și ne-am simțit bine împreună. Atunci a apărut speranța, au reapărut visurile și devenea o certitudine că ți-am dat de capăt. Acelea au fost zilele în care, după căutări infinite, am reușit să aștern  mai multe cuvinte pe trupu-ți fragil unde până atunci era intipărit doar titlul ca o povară înscrisă în piatră. Durerea apăsătoare și amară a devenit speranța dulce și suavă, însă niciun cuplu nu rezistă prea mult în perioada de miere…la noi a durat o săptămână. O săptămână intensă în care ne-am iubit orbește și ne-am mințit că va fi bine și vom ajunge să îndeplinim ceea ce atât de mult ne doream.

Vreau să te completez, să mă dedic ție 100%, dar mereu mă simt atrasă de altele și te pun mereu pe ultimul loc. De aceea, îți propun să ajungem la un compromis. Vreau să reușim împreună, să ajungem să încheiem socotelile cu demnitate și să ne vedem fiecare de drumul său. Te iubesc într-un fel aiurit! Ajută-mă să-ți fiu fidelă și mai lasă-mă când și când să te seduc și să te mai îmbogățesc cu o pagină.

Promit că nu o să te doară! O să îți placă și o să te simți matură alături de celelalte și te vei mândri în lumea licențelor. Am început colaborarea și nu avem cum să dăm înapoi. Este foarte târziu să ne mai fâstâcim acum. E timpul pentru o schimbare și doar alături de tine pot realiza tot ce îmi doresc. Mă voi făli cu tine, nu te voi ascunde printre alte proiecte. Vei fi cheia ce deschide drumul spre viitor. Te voi aprecia pentru totdeauna dacă mă vei atrage mai mult și mă vei ajuta să am ochi doar pentru tine.

Ajută-mă, dragă licență! Va fi bine pentru amândouă și te voi iubi!

A ta pentru totdeauna,

Ariadna

Sursa foto: wikimedia.org

Related posts:

Draga mea licenţă Lisbeth Salander, fata cu dragonul tatuat De la Slatina la Sighișoara, cu dragoste Student în străinătate – Franța, Rennes