Ne-am luat, până la urmă, alta. Nu-i ca afară, dar e noastră, mică și frumoasă, puțin bulversată și cu gura mare.
Să vă explic. Vă mai aduceți aminte despre alegerile prezidențiale din 2014? După ce a ieșit Iohannis președinte multă bucurie a mai fost în țară, mai ales în rândul tinerilor care, vorba aceea, sunt viitorul țării. Într-adevăr, generația noastră nu a dorit să se identifice cu Victor Ponta și aici nu este vorba neapărat despre persoana acestuia (cu toate că a fost în nenumărate rânduri batjocorit și criticat), cât mai degrabă despre sistemul pe care îl aducea în spate.
Cei care nu erau de acord cu tinerii „frumoși și inteligenți” în primul rând, întorceau această sintagmă – cu Mircea Badea în frunte, probabil cândva mai apreciat de tineri decât Tudor Chirilă și acum mai înjurat decât Cătălin Măruță – într-o manieră sarcastică. Pe urmă ne criticau pe noi, ăștia tinerii, că am fost crescuți în puf și că suntem generația hipsterilor și că habar n-avem politică, noi încă vedem comunism, deși comunismul nu mai există din 1989 (poate în mod oficial, dar în fine, intrăm în alte polemici).
Dacă ar fi să fim onești și să privim departe de opiniile partizane, atunci am realiza că adevărul este undeva la mijloc. Este dreptul nostru să ne exercităm dreptul de a vota și de a protesta. Datorită internetului avem o libertate de exprimare cum nu a mai existat niciodată înainte. Opiniile noastre – cu bune și cu rele – pot fi exprimate foarte ușor, însă trebuie să fim conștienți că mai sunt încă lucruri pe care trebuie să le înțelegem. De asemenea implicarea noastră civică este mai degrabă spontană și ocazională decât continuă și perseverentă.
Și totuși, generația anilor `90 a început să-și arate interesul față de problemele ce țin de conducerea țării noastre! Sunt destul de multe indicii care arată că totuși ceva „se mișcă” și, prin urmare, problema nu mai este musai una de implicare, ci mai degrabă de a rămâne implicați în acest proces.
Țin minte că înainte de turul al doilea al alegerilor din 2014 au venit o serie de cunoscuți – generația `90: mai mici sau mai mari – și m-au întrebat despre ce și cum. Au început să citească în presă, au înțeles ce înseamnă instituțiile în stat și de ce este importantă separarea lor – concept care l-a consacrat pe baronul de Montesquieu. Am mai înțeles că politica ne afectează și că viitorul nostru este atât de incert în România în mare parte din cauza lor și că fără ei am putea să trăim mai bine.
În urma alegerilor și a tragediilor din Colectiv, în spațiul public și-au făcut loc dezbateri și acestea tind să devină din ce în ce mai constructive. De asemenea au apărut diferite mișcări civice și platforme online în care oamenii se pot exprima liber și pertinent. Este primul pas pe care îl putem face pentru a forma o societate civilă autentică, însă trebuie să fim conștienți că acest demers nu trebuie încetinit, ci dimpotrivă, accelerat. România a pierdut deja mulți prea mulți ani și am rămas în urmă din toate punctele de vedere: sănătate, educație, egalitate de șanse, infrastructură, speranță de viață șamd. Lupta împotriva clasei politice trebuie dusă din interiorul societății civile, în primul rând prin informație și educație și în al doilea rând prin dezbateri și prin implicări, ca pe urmă să fie implementate decizii pertinente alături de factorii de decizie (care, de multe ori, trebuie agitați bine, precum o sticlă de suc natural cu pulpă de fructe).
Nu în ultimul rând trebuie să aducem ceva ce guvernanților noștri le lipsește cu desăvârșire, anume bunul simț. Dacă ne ținem de treabă cresc exponențial șansele ca peste câțiva ani să avem partide politice noi și cu politicieni mai apropiați de viziunea noastră. Pe de altă parte, trebuie să înțelegem și noi că politica se bazează foarte mult pe compromis, indiferent de cât de mult bine îți dorești să faci în lume.
La început de 2016 aș spune că ne putem lua țara înapoi, dar nu voi face asta pentru că eu sunt de părere că țara nu a fost niciodată a noastră și că abia acum putem să ne gândim că o vom avea cândva. Avem o idee despre ce înseamnă campaniile electorale și alegerile și din păcate am trecut (pasiv sau activ) printr-o tragedie. Sunt multe lucruri pe care trebuie să le mai învățăm și atâta timp cât suntem echilibrați și evităm atitudinea omului care deține adevărul absolut, eu cred că suntem pe drumul cel bun.
Foto de Vladimir Gheorghiu
