de Alex Szollo
Istoria e plină de revoluționari. De figuri marcante, care-au îndrăznit să vină și să propună alternative la felul de a gândi, simți și acționa al celor din jur, de la oamenii de rând, la cei aflați în poziții de conducere. Au reușit, prin ceea ce-au făcut, să ajungă pe buzele tuturor. De la Gavroche la Che Guevara, de la Robin Hood la fiecare vedetă rock care-a pășit vreodată pe o scenă, cred că știm cu toții să dăm cel puțin un exemplu de revoluționar.
Vin acum, în perioada Sărbătorilor de Paște, cu o afirmație la care vreau să vă gândiți cu toții atunci când spuneți celor dragi „Hristos a Înviat!”. Care afirmație sună cam așa : Acest Hristos care a Înviat a fost 1000% un revoluționar autentic, cu mult înainte ca exemplele de mai sus să existe măcar ca idee.
„Cum? Ce? Atât de pașnic? El, cu iubirea Lui de aproape și cu întoarcerea Lui de obraz?”. Întrebări firești pentru cineva care poate se simte „luat tare” de o asemenea declarație.
Dacă însă, vine vorba să analizăm puțin contextul misiunii pământești a lui Iisus, vom descoperi că spusele de mai sus nu sunt departe de adevăr. Din contră.
La vremea Lui, Israelul se afla sub ocupație romană. Evreii, departe de ce-au ajuns astăzi, erau un popor care se simțea slăbit, înfrânt, dominat de o superputere care le decora templele cu acvile aurite și le impunea taxe pentru care oamenii de rând erau nevoiți să-și rupă spinările muncind. Aveau nevoie de un ideal. De un ales. De un Mesia. Cineva care să-i scoată de sub jugul greu al unei puteri străine și să-i conducă spre victorie, reproclamându-i drept poporul ales al lui Dumnezeu.
Au început să apară ca prin minune vindecări ale unor boli grave, a avut loc episodul hrănirii mulțimii de 5000 de oameni din 5 pâini și 2 pești, au fost chiar și câteva învieri. Toate atribuite cui? Unui tâmplar din Nazaretul Galileii, o provincie total neînsemnată dintr-un colț îndepărtat al Imperiului Roman.
Tâmplarul Acesta, însă, pe lângă miracole, mai avea ceva aparte. Cartea de căpătâi a creștinilor spune că la vârsta de doisprezece ani, i-a uluit pe preoții de la templu prin vastele cunoștințe în domeniul Torei. La maturitate, într-o societate încorsetată de norme religioase rigide, care determinau până și calitatea de ființă umană, S-a apropiat în primul rând de cei considerați „oamenii de jos” : pescarii, vameșii(considerați colaboratori ai Imperiului Roman), „femeile de moravuri ușoare” și copiii, pe care i-a folosit drept etalon în legătură cu intrarea în Împărăția Cerurilor A avut îndrăzneala de a sugera că toți suntem egali în fața Celui ce ne-a creat, criticând aspru autoritățile vremii, care se grăbeau să condamne un om doar în baza Legii. A venit cu imagini simple, din viața de zi cu zi, prin care însă ilustra adevăruri de o profunzime inegalabilă, vorbind de perle și de semănători, de fii risipitori, de farisei de o pioșenie falsă și vameși ce se căiau. A fost singurul mare lider spiritual care a spus „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața.” Nu „caut”, nu „urmez”, nu „am.” „SUNT.” A vorbit foarte limpede despre separarea dintre religie și stat prin îndemnul de a da Cezarului ce este al Cezarului și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.
Câți dintre noi, am fi cu adevărat în stare, loviți fiind, să întoarcem obrazul? Pare un lucru atât de ușor de făcut pe cât a fost de ușor de spus, și totuși, puțini îl fac. Câți suntem în stare să fim aidoma unui copil, așa cum ne-a recomandat Hristos să facem? Tocmai din această cauză a fost condamnat la cea mai umilitoare moarte, destinată de obicei tâlharilor și celor ce se răzvrăteau împotriva conducătorilor.
S-a răzvrătit Hristos? Da. Dar nu cu arme și sânge, nu cu crime și insulte, nu împotriva romanilor sau a evreilor. Ci împotriva barierelor care ne împiedică să fim egali.
Mai vreți să știți în ce sens a fost El un revoluționar? Și în ziua de azi, spusele Sale cauzează dezbateri aprinse. După 2013 ani, un tâmplar din Galileea, recunoscut de mulți ca Fiul lui Dumnezeu, încă dă dureri de cap unor oameni cu școli înalte. Și însuși timpul se măsoară în funcție de El.
HRISTOS A ÎNVIAT!