În ultimele săptămâni, principala mea preocupare a fost legată de organizarea Marşului pentru viaţă 2014, cea mai importantă manifestare pro life din România. Nu despre asta scriu rândurile de mai jos, ci despre unul dintre momentele-cheie ale organizării şi despre ce am reţinut cu acea ocazie.
Tema marşului în acest an este „Adopția – o alegere nobilă”. La propunerea unei persoane din echipa de PR, s-a ales ca loc pentru conferinţa de presă o ceainărie. Nu am fost atentă la discuţiile pemergătoare alegerii şi nici nu i-am dat prea mare atenţie locului, căci îmi stătea mintea la alte probleme.
Până când… un zâmbet m-a făcut să problematizez alegerea. Era în timpul unei discuţii cu reprezentantul unei instituții de stat legată de problema adopţiei. A întrebat unde va avea loc conferința de presă. Când i-am răspuns, am primit un zâmbet pe care l-am tradus „domnişoară, pe ce lume trăieşti?” şi câteva cuvinte care sugerau că o ceainărie nu ar fi cel mai potrivit loc pentru a discuta o problemă atât de importantă.
„Of, colegii ăştia din PR, cu ideile lor trăznite. Mereu trebuie verificaţi, uite ce au făcut acum!” mi-a trecut instant prin gând. Da, iniţial m-am gândit că are dreptate, dat fiind faptul că adopția privește copiii adoptați, părinții adoptivi, instituțiile statului, societatea civilă, spațiul public, implicare politică. O treabă foarte serioasă! Nu am zis nimic şi mi-am propus să văd dacă se mai poate schimba locul conferinţei de presă, fără a jigni nici pe cei care au propus, nici pe cei care au acceptat găzduirea.
Dar gândurile au continuat să vină. Oare un loc sobru este cel mai potrivit? În România, discuţia despre legislaţia adopţiei este mai mult decât serioasă, este înverşunată. De-a lungul timpului, s-au purtat multe discuții pe această temă, unele care au adus schimbări pozitive, iar altele care n-au făcut altceva decât să-i înverșuneze pe oameni.
Nu cred că asta este calea. Știu că adopția este o problemă dificilă, care implică confruntări de mentalitate și dispute legislative, dar cred că se pot găsi soluții bune pentru toţi numai atunci când oamenii implicați se așează la o masă, la un ceai și vorbesc liniștiți.
Am realizat asta când dragostea unei tinere adoptate m-a făcut să intru, cu adevărat, în spaţiul adopţiei. Este un spaţiu al dragostei. În mărturia ei, am întâlnit o frază care spune mult mai mult decât acest articol și decât multe discuții despre adopție: „Plângeam, iar când mama m-a luat în brațe pentru prima dată, o legătură divină s-a creat între noi – eu m-am liniștit, iar ea s-a îndrăgostit de mine”.
Să alegi adopția înseamnă să alegi dragostea pentru copil, pentru mamă, pentru familie. Într-un spaţiu al dragostei nu poţi să intri decât pe drumul dragostei. Trăzniţii ăia din PR au făcut o treabă bună!
P.S. În acest articol apare de două ori numele ceainăriei. Pentru a nu risca o acuzaţie de publicitate mascată, el apare fără ghilimele. Acum se poate spune că este publicitate cifrată. Dar cine va găsi numele, poate afla un loc odihnitor, bun pentru discuţii grele.
Sursa foto: Studenți pentru Viață
[…] P.S. În acest articol apare de două ori numele ceainăriei. Pentru a nu risca o acuzaţie de publicitate mascată, el apare fără ghilimele. Acum se poate spune că este publicitate cifrată. Dar cine va găsi numele, poate afla un loc odihnitor, bun pentru discuţii grele. Citește mai departe pe GEN90.net. […]
[…] Citeşte restul articolului pe GEN90 […]