E destul de soare afară şi tu stai în casă şi cauţi de zor un job. Ca să vezi tupeu pe tine, îl mai vrei şi în domeniul tău. Păi, să vedem, avem hostess videochat 3500 ron pe lună. Nu faci tu aşa ceva, nu! Ia uite, telemarketing: program scurt, patru ore, money money, sună bine.
Dar cum va arăta pe CV-ul tău? Să-ţi explic: vei avea zero experienţă în domeniul tău, dar partea bună este că o să ai bani de distracţii.
„Dar în domeniul meu de ce nu găsesc nimic?”, vei întreba cam băgăcios. Ah, stai liniştit, uite, dă scroll mai jos. „Proiect pentru studenţi”, asta sună bine, eu sunt publicul ţintă. „Program flexibil”, perfect, aşa pot să ajung şi la facultate. Dar finalul este cel care ne omoară pe cei mai mulţi dintre noi „project based/ voluntariat”. Întotdeauna astfel de anunţuri se termină cu ceva motivaţional de tipul : „Alătură-te echipei noastre ca să înveţi ce înseamnă viaţa într-o redacţie/companie multinaţională/cabinet de avocatură etc”.
De fapt, ar trebui să scrie, vino alături de echipa noastră ca să ne prefacem împreună că lucrăm, să ne folosim de materialele voastre etc. Şi, ca să vezi, de ce facem asta? Păi, stai aşa, Franz! Dă bine în CV! Wow, deci, stai şi lucrezi cot la cot cu „profesionişti”, faci lucruri asemănătoare cu ei, le furi puţin meseria, dar nu prea ai implicare din partea lor şi nici nu primeşti bani, dar haideţi să ne jucăm de-a sclavia ca să ARATE BINE ÎN CV!
Iar minciuna cea mai gogonată din internshipuri care este? Programul flexibil? Ajungi să lucrezi chiar mai mult decât trebuie. Ajutorul şi susţinerea celor implicaţi? Nu chiar, dar indicaţiile pe care le primeşti te vor aburi mai tare. Că o să înveţi ce înseamnă să lucrezi în domeniul tău înainte ca tu să o faci cu adevărat? Nu. Cea mai mare minciună este promisiunea de angajare. Poate, printr-o minune sau greşeală să te angajeze sau prin mult pupincurism. Cine ştie? Nu vreau să generalizez neapărat.
Cine dracu a inventat treaba asta cu internshipurile? În aceste cazuri, ce faci? Telemarketing? Te angajezi barman şi-ţi scoţi pileala? Sau stai pe degeaba sub „aripa ocrotitoare” a unui senior , care nu dă doi bani pe tine şi pe munca ta. Ei ştiu că tu stai acolo doar pentru CV, pentru cum arată că ai făcut internship la nu ştiu ce hot shot firmă, aşa că fie se vor implica prea mult şi te vor suprasolicita, fie nu se vor implica deloc.
Ce rămâne de făcut?
Se mai întreabă generaţiile mai mari ca noi de ce suntem paraziţi sociali. E simplu, vrei să te angajezi, nu poţi. Vrei să faci internship ca să strângi experienţă, n-ai nici bani de metrou sau covrigi. Telemarketing, vânzătoare, barman cu un salariu de peste zece milioane ? Cu carte de muncă, zici? Cu bonuri de masă şi decontarea transportului? Nu pot, nu dă bine în CV. Cred că tot cardul lui tati va fi cel mai uzat luna aceasta, eu cred că am să mă concentrez pe învăţat, că doar d-asta sunt student.
Ana-Maria Gheorghe
Sursa foto: wikimedia.org
Dar nu toate internship-urile sunt atat de nasoale. Exista internship-uri la orange, vodafone etc. Companii mari unde le trebuie oameni pe foarte multe ramuri(exemplu:IT, contabilitate, PR, Marketing etc.). Si sunt internship-uri platite! Nu atat de mult e drept, insa ei te platesc sa inveti! Si da bine la CV. Iar daca esti bun, ei iti pot oferi sansa sa continui la ei. Tot ce trebuie sa faci e sa inveti 🙂
@Nicolae. Internship-urile mishto unde inveti ceva, la companiile mari, sunt o mare vrajeala. Eu am facut un internship la una din super companiile de telecom mentionate de tine, unde am muncit de mi-au sarit capacele si am atins rezultatele care se asteptau de la mine, ba chiar le-am depasit. De la “daca esti bun, te pastram” de la inceputul programului, la sfarsit m-am ales cu o strangere de mana si “o sa gasesti mereu o usa deschisa aici”, care usa, nu stiu, poate doar aia de iesire. Programul suna foarte mishto in teorie; in practica nu a fost altceva decat o rampa de lansare pentru tipele din HR care au facut programul(cu picioarele, I might say; fiecare si-a facut bucatica exact pana cand a fost promovata si apoi a ramas totul in aer) si o super economie pentru companie – am facut la ore suplimentare neplatite de mi-a venit rau, literally, cele mai solicitante si mindfucking task-uri eu le faceam, ceea ce mi se pare normal, pentru ca trebuia sa incep de undeva si chiar mi-a folosit, insa un “bravo” nu am primit de la nici unul dintre sefi intr-un an de zile, nici macar cand depaseam target-urile, in schimb critici si targete aruncate din avion, de persoane care habar n-aveau ce faceam eu, cu duiumul, ca na, sa fie cifrele cat mai mari ca sa dea bine la top management, ca doar avem intern tanar, proaspat, creativ si numai bun de futut.
Da, am invatat foarte multe, dar nu neaparat pe ce vroiam eu sa invat si nu de la cineva profesionist. Nu am facut nici un training cu adevarat folositor pentru domeniul meu, nu era nici un specialist in companie pe zona respectiva, iar la conferinte ajungeam daca visa frumos managerul si ma lasa sa ma duc – cu tot cu laptopul dupa mine, doamne fereste sa nu fac multitasking non-stop. Acum stiu foarte bine cum merg treburile intr-o corporatie, ca nu ajungi nicaieri daca nu esti un pupincurist fara personalitate si din astea.
Internship-urile sunt un rau necesar. Si cred ca pot fi chiar ok daca ai noroc sa dai de niste persoane faine ca oameni in primul rand si apoi si profesional vorbind. Pentru ca daca oamenii sunt de cacat, oricat de profesionisti ar fi, nu o sa faca altceva decat sa stearga cu tine pe jos, sa iti dea in cap orice ai face, sa te umileasca si sa te faca sa iti urasti job-ul si, in the end, sa nu dai randament nici 50% din cat ai putea daca mediul de lucru ar fi ok. E pacat ca sunt asa de multi buni specialisti, de la care ai ce invata, dar care sunt asa de ancorati in their comfort zone si egoisti, ptr ca au impresia ca o sa le furi tu din glam sau pozitia.
Eu nu am avut o experienta prea fericita, dar stiu oameni care au fost mai norocosi si sunt sigura ca exista si internship-uri care merita. Bafta!
Alexandra,
Simt o oarecare frustare in comentariul tau. Tu ai fost un caz, nu generaliza. Si eu am facut un internship la o mare firma de telecom si la inceput a fost ca la tine. Dupa 1 an, atat a durat programul meu, timp in care si eu am avut rezultate peste masura si mi-a fost laudata initiativa si proactivitatea, mi-au spus la fel, ca voi gasi mereu o usa deschisa la ei.
Cand mi-am terminat facultatea, i-am contactat si i-am intrebat daca au un post disponibil pentru mine. Mi-au zis ca ma cauta ei sa-mi zica. Dupa 3 saptamani, am primit un telefon, m-am dus la interviu, iar dupa inca 1 saptamana semnam contract pe perioada nedeterminata pe un post foarte interesant in cadrul unui proiect ce se desfasoara in 10 tari.
Asta e cazul meu, nu-l generalizez. Dar din cei 8 oameni care am facut acel internship, 6 lucram in acest proiect.
Si ca o alternativa a “internshit-urilor”, recomand activitatea in ONG-uri studentesti. Noi (cei 6 care am ramas aici) am fost toti membri cel putin 2 ani in ONG-uri, unde am avut ceva activitate care sa ne recomande.
Multa bafta fratilor,
Da, eu vorbeam despre majoritatea internshipurilor, există şi excepţii, normal.
Din cate imi pot da seama recuzita lingvistica este una imbibata de marxism,propun o interpelare ideologica a autoarei .De fapt cred ca ar trebui sa stii ca numai marxismul vede relatia descrisa mai sus ca una de suma zero ceea ce nu e adevarat .
Evident, marxismul e adanc infiltrat in educatia noastra, chiar daca uneori nu ne dam seama. Cea mai buna expresie actuala a sa e o combinatie de dorinta de revolta, progresism necritic si radicalism de tipul “sau sau. una din doua”.
Cat despre ce spune autoarea, eu vad aici 3 situatii:
1.job in alt domeniu + bani (o solutie buna pentru vacante)
2.internship in domeniul tau + experienta reala + recomandari/persoane la care poti apela – bani (o solutie buna daca vrei cu adevarat sa traiesti din meseria pentru care studiezi)
3.finantare din partea unei terte persoane si deci in dependenta de posibilitatile ei – bani proprii – experienta (o solutie doar daca domeniul pentru care studiezi e mai mult teoretic sau planuiesti o cariera academica si iti necesita atentia totala si cea mai mare parte din timp)
Altfel se vede dupa ce dai la o parte pathos-ul si gandesti la rece.
@Catalin, interpelare ideologica? Te crezi in S.U.A. ale anilor `60?
@Ana, internshipul inseamna sclavie, logic. Cred ca in majoritatea firmelor exista fenomenul numit initiere. Cu alte cuvinte, oamenii angajati cu acte in regula in respectivele firme te vor freca pe tine, novicele, asa cum doresc domniile lor, mai ales prin prisma faptelor ca:
1)tu habar n-ai pe ce lume traiesti in firma aceea si este obligatia ta sa te lasi exploatat(pentru a invata, allegedly);
2) exista riscul ca, in cazul in care ei te invata prea multe , sa le iei locul la un moment dat.
E paradoxal, intr-adevar, daca stai sa te gandesti ca tu chiar ai resursele necesare invatarii, dar in acelasi timp, nu te ia nimeni de mana sa te invete.
Realitate cruda e ca poti sa ajungi sa termini o facultate si sa nu stii nimic legat de domeniul tau.