de Cristian Șerban
E momentul acela dimineața când, între două aspirine și o cafea cu lapte chioară, tânărul student român trebuie să ajungă la locul de muncă. Așadar, după o noapte cu amicii în birtul din spatele campusului universitar, el trebuie să “aresteze” primul taxi până la job.
În România, din aproximativ 600.000 de studenți, 200.000 sunt nevoiți să aibă și un loc de muncă pentru a se întreține singuri. În aceste circumstanțe, cei care nu își permit luxul de a fi întreținuți exclusiv de părinți trebuie să împartă studiul cu munca.
Știm cu toții că după anii 90′ moda „call center” prindea amploare pe piața muncii din România. Cu atât mai mult cu cât la prima vedere pare o slujbă ușoară. Evident că, în primul rând, tinerii studenți sunt atrași de astfel de oportunități: aceea de a lucra part-time, rămânându-le timp și pentru studii, cât și o sumă de bani care să le faciliteze cheltuielile.
Ei bine, în cazul meu, precum și a multor altora, într-un prim job la un call-center, timpul ia o altă întorsătură. În primul rând, studenții care lucrează la un asemenea loc de muncă au impresia că au eșuat lamentabil și că asta o să îi aștepte toată viața. Alături de alți “nefericiți” să scoată din sărite (mă rog, să contacteze) oameni aleși dintr-o bază de date, special selectată pe criterii de “fidelitate”. Odată ce se instalează monotonia, începi să analizezi fiecare detaliu nesemnificativ din jurul tău: de la fețele crispate ale colegilor din partea opusă a birourilor, noile imitații de Dali, proaspăt agățate deasupra ventilatoarelor, până la noii recruți plini de entuziasm la gândul că au dat lovitura vieții.
În rest, depinde cu cine ai de-a face acolo: de la umbra șefului, care vorbește de obicei doar în zi de ședință, la supervizor căruia nu îi pasă dacă ești tu copilul lui Becali sau doctorand în medicină, toți vor rezultate. Pe lângă activitate, pauzele de țigară îți oferă prilejul mult așteptat de a descoperi cele mai josnice invidii, orgolii sau răutăți pe seama fiecăruia.
Mulți sunt obișnuiți săptămânal cu suta de lei primită de acasă din partea părinților. Astfel, e necesar orice loc de muncă dacă ești vicios și îți plac distracțiile, ceea ce nu e ceva de condamnat, suntem tineri. Partea cea mai grea e împărțitul între distracție și job. Cu siguranță studenții angajați au fost nevoiți, cel puțin o dată, să se târască la propriu după o seară de petrecut la locul de muncă, frământați de gândul de a putea fi dați afară.
Peste toate astea, până la urmă, aceasta reprezintă o etapă constructivă pentru fiecare student. Primul loc de muncă, cel care te învață să devii puțin mai organizat și responsabil, plus că este și un avantaj în acești ani de studenție, care îți bifează în CV o bună experiență pentru viitoarea ta carieră.
sursă foto: https://commons.wikimedia.org
