Emisiunile „ştiinţifice” şi “culturale”
Ating punctul culminant al argumentaţiei şi mă confrunt cu o întrebare în aparenţă justificată – cum putem să refuzăm până şi puţinele lucruri de calitate de la TV? Voi începe printr-o mică, dar foarte importantă precizare: documentarele şi emisiunile ştiinţifice se încadrează într-un fenomen mai larg numit „vulgarizare a ştiinţei” sau „ştiinţa servită maselor”.
Acest fenomen este şi el inclus într-o mişcare sau într-un macrofenomen numit “pop culture/ cultura maselor” care, în ciuda denumirii, are o relaţie pur tangenţială cu cultura veritabilă. Aceste producţii TV au un conţinut extrem de simplificat, tratând subiecte variate, ce-i drept, dar într-o manieră superficială, foarte uşor de înţeles de un număr cât mai mare de telespectatori.
Urmăritul lor poate fi benefic copiilor şi celor care vor să îşi îmbogăţească cultura generală în treacăt. Dar pentru cei care vor într-adevăr să aibă un contact real cu arta, ştiinţa sau cultura, în sensul cel mai larg al cuvântului, enciclopediile şi cărţile le sunt aliaţii mereu consecvenţi, care nu sunt nevoiţi să îşi sacrifice din calitate pentru a fi accesibili mediocrilor şi submediocrilor. Teatrele, muzeele, cercurile literare, ştiinţifice sau artistice sunt locurile unde cultura trebuie experimentată şi nu stând pe canapea la TV.
Ca să aduc şi mai multă greutate celor spuse de mine, am să o citez pe doamna Daniela-Zeca Buzura, director al TVR Cultural de 8 ani: „Publicul larg are nevoie de poveşti atrăgătoare, credibile şi riguroase, care transportă un conţinut cultural.” şi „Elitele nu se uită la televizor. Elitele au treabă să creeze, au misiunea lor să ducă mesajul, să se reprezinte.”
Sper ca măcar o parte din generaţiile noastre să îşi însuşească rolul de elită, de care România are atât de multă nevoie în prezent.
Socotesc că este de ajuns pentru a-mi demonstra punctul de vedere, iar în caz contrar, invit pe cititorii mei să facă un mic periplu printre canalele de televiziune şi să se convingă singuri de evidenţa celor expuse de mine.
Desigur, în eventualitatea în care au găsit ceva ce cu adevărat merită alocarea timpului preţios, în detrimentul unor activităţi alternative, îi rugăm să ne împărtăşească descoperirea pentru a ne bucura şi noi de beneficiile pe care le putem obţine uitându-ne la televizor.
(Consideraţi acest articol un protest împotriva „culturii” de masă şi a mijlocului prin care ea se insinuează cel mai bine în vieţile noastre.)
Mihai Niță
Sursa foto: wikimedia.org
