Revin cu un post scurt, ocupat fiind în ultimul timp cu scrierea dizertației în Istorie modernă și cu terminarea unor lucrări la Afaceri Europene.
Cine are ochi să vadă, cine are urechi să audă.
Opinia mea nu e similară cu opinia Gen90, cel puțin nu tot timpul. Prefer să spun că opinia mea e doar a mea și o împărtășesc cui poftește prin intermediul acestei pagini.
Scurt compte-rendu asupra zilei:
-Margaret Thatcher a murit, iar oamenii încep încetișor să vadă contribuția domniei sale în politica mondială. Dăm aici doar câteva exemple precum păstrarea suveranității naționale în cadrul Uniunii Europene (faimoasa frază „I want my money back” sau faimosul discurs de la Bruges din 1988 unde Margaret Thatcher vorbește despre faptul că Bruxelles nu înseamnă toată Europa). Concepția economică a fostei Prim Ministru britanic, dominată de conceptul de liberalizare piețelor financiare conferă o alternativă politicilor keynesiene utilizate în acea perioadă. În politica economică britanică practicată de Margaret Thatcher, progresul economiei se face nu prin adăugarea de monedă (care produce inflație), ci prin monetarism, controlul fluxului de capital în interiorul piețelor libere. De asemenea raportul cu sindicatele s-a schimbat marcând trecerea de la Fordism la Toyotism (chestiune de specializarea și eficacitatea muncii).
– Tensiuni grave între guvernul de la Phenian și guvernul de la Washington D.C. Mizeria devine din ce în ce mai mare. Personal consider că din punct de vedere național Coreea de Nord reprezintă o națiune suicidară.
Dar transpus în Teoria Jocurilor conflictul pare mai degrabă un joc Hawk-Dove, altfel spus o dilemă a prizonierului cu două „Echilibre Nash” în situația „confruntare” jucată de către ambele națiuni sau în situația „supunere” jucată de către ambele națiuni. Acest joc poate fi extrapolat într-un joc secvențial într-un context de informație imperfectă (transpus în cuvinte normale asta vrea să spună că situația e mult mai rea decât pare).
Bineînțeles că cel mai probabil lucrurile se vor liniști într-un joc infinit cu un „Echilibru Nash Bayesian” (când niciunul dintre actori nu are un caștig mai mare din folosirea celei mai bune strategii disponibile) având ca strategie dominantă Tit-for-Tat -pentru un joc cu doi jucatori- (Ochi pentru Ochi – pedeapsă pentru trădare în următoarea rundă a jocului sau într-una dintre următoarele runde), un fel de „Război Rece” între Statele Unite și Coreea de Nord.
Atac terorist la finish-ul Maratonului de la Boston, ceea ce aduce din nou subiectul terorismului pe prima pagină a ziarelor. Care sunt de fapt logicile subsidiare ale terorismului? Cum funcționează un sistem terorist comparat cu un sistem militar normal?
Încă nu am găsit niciun răspuns simplu la această întrebare însă o să mă gândesc la asta pentru conținutul următorului post.
Bogdan Țopan este student la Institutul de Studii Politice din Paris (Sciences Po)
Salut,
Interesant articol. Am de facut cateva observatii totusi.
– Dilema prizonierului are un singur echilibru Nash.
– Jocul de fata, daca l-am inteles corect, nu are nici un echilibru Nash. Asta fiindca pentru oricare dintre situatiile posibile, unul dintre participanti “s-ar descurca mai bine” daca si-ar schimba strategia in conditiile in care celalalt jucator si-o pastreaza pe a lui(folosind conceptul de “best response”).
Exemplu: pentru situatia in care amandoi aleg “Confruntare”, oricare din ei s-ar descurca mai bine daca ar alege strategia “Supunere”(deoarece 0>-1) in conditiile in care celalalt jucator isi tine constanta strategia.
– Dilema prizonierului nu e un joc see you suma zero.
– “Tit for tat” nu este o strategie dominanta. Conceptul de strategie dominanta inseamna altceva.
Mult spor in continuare si sper sa-mi consideri critica constructiva.
salut, vazut- corectat pe alocuri si inca o fac. mersi mult pentru observatii. am explicat si mai jos ca de fapt eu ma gandeam mai mult la finalul jocului decat la zero sum in sine. apreciez critica constructiva, mersi mult
Buna ziua, multumesc pentru feedback, stiam despre Hawk-Dove game (in franceza o numim « jeu de la poule mouillée »”) dar nu am stiut cum sa o explic simplu si cu cuvinte putine”, de aceea am explicat-o ca si pe un dublu echilibru a lui nash” intr-o dilema a prizonierului (pentru o comprehensiune mai usoara). Totusi, in cazul recompensarilor unde am dat exemplul Razboiului Rece exista si jocul Robin Hood, unde exista o varianta o varianta intermediara (Le jeu du bourgeois). E posibil sa fi fost o simplificare excesiva, eu ma gandeam la ceva ca si Brinkmanship, deci un joc dinamic, lucru pe care nu as fi stiut sa il explic. Multumesc pentru aceste comentarii foarte folositoare.