de Ariadna Drăgolici
Acest articol se referă la instituția numită Biserică așa cum reiese ea din societatea contemporană, fără vreo legătură cu imaginea sa atunci când a fost creată. De asemenea, autorul nu atacă nicio religie și nici vreun practicant al acesteia.
Înainte de toate trebuie spus că binele și răul sunt relative și nu consider că cineva este în măsură să catalogheze ceva într-una din categorii. Nu există nimic pur, ci amestecuri în care un element predomină în defavoarea celuilalt. Ar fi o lume stranie dacă aș ajunge la concluzia că biserica este rea, dar pot afirma că imaginea pe care și-a proiectat-o în zilele noastre este una ușor negativă, mai ales când vine vorba de exuberanță și lipsa de apropiere față de credincioși.
Și în zilele noastre religia este foarte importantă în societate și reprezentanții acestei lumi influențează oamenii de pretutindeni. Biserica este un loc în care omul poate ajunge mai aproape de Dumnezeu, este fereastra către rai, unde poți vorbi cu Marele Conducător al lumii. Totuși, această lume nu se mai gândește la spiritualitate așa cum se întâmpla în trecut. Nu mai este timp pentru așa ceva, de fapt, nu mai e timp pentru nimic. În acest context, biserica trebuie să lupte pentru recunoaștere și vizibilitate.
Biserica este o instituție ca oricare alta și trebuie să scoată profit, să aibă o imagine pe care să și-o păstreze pe termen lung pentru a genera încredere și a atrage mai mulți consumatori…pardon, enoriași. Finalitatea este aceeași, profitul. Desigur, profitul se reinvestește pentru a mări afacerea, dar din păcate investițiile se duc în straie bisericești sau noi afaceri în tursim. Dacă Biserica ar oferi o parte din venit unor ONG-uri care se ocupă de vârstnici și ar promova această activitate bine, ar avea mult de câștigat. Orice acțiune dedicată publicului țintă ar ajuta la îmbunătățirea imaginii, dar cumva se face o alegere proastă, consider eu. Nu știu de ce iau astfel de hotărâri, dar / însă nu există vreo logică în spatele actelor Bisericii. Nicio organizație nu își ignoră publicul așa cum o face instituția care promovează tocmai generozitatea și altruismul.
Problema apare odată cu discrepanța uriașă între ce ar trebui să fie un preot și ceea ce este în realitate. Vorba românului „fă ce zice preotul, nu ce face el” se dovedește a fi adevărată și în zilele noastre. Ideea de a scoate profit sau de a investi în ramuri care să dezvolte instituția nu sunt greșite. Deținerea unei afaceri profitabile și pline de succes nu este ceva rău și nu trebuie judecat de nimeni. Cu toate acestea, instituția numită Biserică pretinde să aducă spiritul mai aproape de Cel de Sus și scoate/ pune la înaintare brandul numit Iisus pe care îl folosește pe post de simbol. Acest personaj întruchipează apropierea față de semeni, dragostea pentru tot ce există în jur. Pot spune că orice are legătură cu religia nu trebuie să fie măreț și niciun reprezentant nu ar trebui să se fălească și nici să poarte straie bogate și tocmai aici greșește instituția. Viața de călugăr mi se pare cea mai apropiată de principiul modestiei și dăruirii complete lui Dumnezeu.
Am văzut pagini de Facebook și poze de la evenimentele organizate de diverse bisericuțe de cartier, ba chiar la slujba de înviere am fost orbită de bliț într-o sesiune foto ad-hoc ce nu avea nicio legătură cu lumina sfântă. Așadar, au auzit și mințile luminate de Social Media, de RP sau de alte elemente care ajută la formarea unei imagini ce se poate propaga foarte ușor. Mă întreb atunci de ce nu investesc în oamenii competenți care fac campanii ce pot crește vizibilitatea, pot îmbunătăți percepția publicului față de instituție sau alte grozăvii care pot atrage simpatia publicului? Ma întreb și tind să îmi și răspund: nepăsarea. Așa s-ar explica totul. Ei câștigă mulți bani oricum din vânzarea lumânărilor, circuitelor religioase sau altor activități extra, mai ales că aici nu duc lipsă de inventivitate și invoație. De ce s-ar mai chinui bisericile să ajute bolnavii sau săracii când oricum există consumatori ai serviciilor oferite?
Cert este un singur lucru. Biserica va avea mult de pierdut dacă imaginea ei ușor negativă o să ajungă să scadă de la generație la generație. Bătrânii care azi se calcă în picioare pentru a atinge moaștele o să dispară și sunt curioasă ce se va întâmpla cu veniturile B.O.R. atunci când tinerii zilelor noastre vor ajunge și ei bătrâni… niște bătrâni preponderent atei.
Sursa foto: wikimedia.org
