Recent am început să afirm tot mai des că nimic nu-mi mai place. Nu mă mai interesează anumite lucruri pe care le consideram importante, nici nu mai am chef să mă intereseze ceva, pentru că mi se pare fără rost. O fi doar o problemă personală sau e ceva ce i se întâmplă fiecărui tânăr în ziua de azi?
Am impresia că s-a instalat peste tot o apatie generală. Mergând pe străzi dai doar de fețe triste, care chiar dacă aparent zâmbesc, mint. Oameni obosiți peste tot, mereu ocupați, dar care nu fac cine știe ce. Toți discută despre probleme care, de fapt, nu sunt problemele lor. Puțini sunt cei care se mai deschid și-ți vorbesc sincer, eliberându-și propriul gând, neinfluențat de opinia celorlalți.
Dintre toți, la o primă vedere, tinerii par că o duc mai bine. Nu au descoperit încă cele mai mari responsabilități, cea de a fi părinte și de a-ți asigura material familia. Chipurile lor parcă nu sunt atât de încărcate de griji. Și totuși, chiar dacă nu are încă atât de multe responsabilități, tânărul de azi are o altă grijă – rapiditatea cu care se schimbă lucrurile în societatea în care ar trebui să-și dezvolte mai departe personalitatea.
Nimic nu mai stă pe loc, poate doar promisiunile deputaților, gropile unei străzi și un afiș dintr-o stație RATB care încă te anunță că va avea loc un concert în mai 2009. Lucrurile se mișcă cu o viteză nemăsurabilă și pe deasupra se și înmulțesc. Într-o zi apar – nu un film – ci zeci. De nu știu unde, peste noapte, mai devine cineva scriitor oferindu-ne încă o biografie. La radio, frecvent, se mai difuzează n melodii, care nu se deosebesc mai cu nimic de celelalte și totuși topurile se reactualizează. Ziarele și televizorul îți aduc în fiecare zi noi informații, despre noi crize, conflicte, invenții, emisiuni cu aceiași actori, dar în contexte diferite, reclame despre o nouă ofertă Orange sau noua apă minerală cu gust și mai răcoritor ș.a.m.d. Peste vară apar alte noi tendințe în modă cu mii de colecții pentru următorul sezon, noi scumpiri pentru transportul public, noi reguli în învățământ sau în cum să ne spălăm corect pe dinți.
Peste tot, până și în cele mai personale aspecte ale vieții apar noi oferte, noi rețete, noi must-have-uri și teme de discuții care te dau peste cap și-ți zdruncină tot ce ai construit în sinele tău până acum. Pasiunile pe care abia le-ai descoperit nu te mai încântă, idealurile în care ai crezut nu sunt decât niște idei amărâte, relațiile cu cei din jur nu mai pot fi pe termen lung și nici prea de încredere pentru că oamenii se schimbă și mâine oricum cunoști pe altcineva mai mișto, hainele pe care ai dat n salarii (ale părinților, rareori ale tale) nu-ți mai plac nici ele, planurile de asta vară nu-și mai găsesc loc în agenda ta, până și iubitul/iubita nu prea îți mai place așa.
În aceste condiții, cum mai poate un tânăr să se cunoască cu adevărat și să înceapă să creeze ceva pentru el și pentru societatea sa dacă nimic nu-i mai oferă o garanție că ceva poate fi durabil și valoros? În goana asta a societății moderne, în haosul de schimbări, devenim tot mai obosiți, tot mai neinteresați, deci…tot mai nefericiți.
Cristina Bragari
Sursa foto: wikimedia.org
