de Carmen Ghicică
Da, este o provocare să fii puternic, indiferent ce ar însemna asta și ce ar putea implica. Deși am mai folosit sintagma următoare într-un articol mai vechi, am să o mai folosesc încă o dată, căci se potrivește. Aici este vorba despre o alegere, este vorba despre alegerea fiecăruia.
Ce înseamnă să fii puternic?
Eu aș putea găsi mai multe variante de răspuns, dar am două preferate, deşi contradictorii. Una dintre ele pare a fi mai „apreciată“ sau mai ușor acceptată. Să fii puternic înseamnă să nu plângi atunci când îți vine să o faci, să nu privești niciodată înapoi sau în lateral (chiar dacă inima te imploră să o faci), să alegi drumul mai scurt și mai gol (deși alături e o străduță-labirint, una lungă, dar deloc goală), să refuzi ajutorul (pentru că te descurci singur), să refuzi să visezi, să nu alegi să stai (deși e lucrul pe care ți l-ai dori cel mai mult), să auzi ce ți se spune (dar să nu asculți), să iubești (dar să alegi să nu iubești). Îmi place să spun că aceasta este atitudinea santinelă a unui om, puternic. Dar cred că m-am uitat cam prea mult la desene animate.
A doua variantă este puțin mai „umilă“ sau mai greu acceptată. Aici iese din ecuație “santinela”. Se spune că oamenii puternici sunt cei care aleg să stea și să lupte pentru ceea ce își doresc și pentru cei care merită, pentru cei pe care îi vor alături. Maturitatea vine la pachet, zic unii. Eu îi cred. Omul puternic iartă și uită, iubește și simte, luptă și merge mai departe până la capătul lumii și înapoi, oferă și primește, acceptă, aude și ascultă, speră, dorește și zâmbește timid, chiar și atunci când nu are de ce. Poate că am exagerat puțin aici, dar o să rezum totul la a spune că cei care au curajul să stea și să lupte sunt puternici, pentru că de plecat, poate pleca oricine.
Probabil că totul ține de modul în care fiecare percepe anumite lucruri și atitudini; și de ceea ce fiecare vrea și așteaptă. E vorba despre o barieră, despre o luptă „survivor-fighter“. Tu alegi sau noi alegem dacă spargem paharul plin și aruncăm cioburile undeva unde să nu călcăm pe ele sau dacă le adunăm de pe jos și le lipim la loc, străduindu-ne să facem paharul să arate la fel ca înainte sau, de ce nu, chiar mai bine decât înainte.
Sursa foto: Wikimedia.com
