de Alina Șerban
Ehe! Dacă la bacalaureatul de anul acesta ne-am făcut iar cruci până-n pământ de uimire, la examenul de titularizare al profesorilor ne-am dus direct la biserică, am aprins câteva lumânări și am pus și vreo două trei acatiste, în speranța că e vorba doar de o eroare umană și că, de fapt, notele de 2 și 3 vor fi rectificate în 9 și 10.
Din nefericire, n-a fost așa. Aspiranții la un post de profesor au rămas doar cu speranța că ori se va scoate de tot acest examen și se va intra doar pe bază de dosar, ori că vor provoca atâta milă încât vor fi trecuți din oficiu. Pe unii însă nu i-au descurajat notele mici, spunând cu zâmbetul pe buze că vor reveni ori de câte ori e nevoie pentru a susține examenul de titularizare pentru că ei chiar își doresc să modeleze mințile tinere ale poporului nostru.
Scuze sunt multe, dar rezultate prea puține. Mulți dintre candidați ajung să predea oricum, fie ca suplinitori, fie cu o notă foarte mică, dar satisfăcătoare – numită popular și de trecere. Dar nimic nu mai contează atunci când prinzi postul și te poți numi profesor. Ce dacă elevii nu învață nimic, ce dacă nu se respectă programa școlară, ce dacă acești profesorii vin cu materiale gata printate pe care ți-le predau citesc ca pe o poezie; totul e bine atât timp cât avem cadre didactice care vin la școală și elevii nu fac plângeri de niciun fel.
Ne-a plăcut dintotdeauna să ne mulțumim cu puțin, în loc să fie reguli stricte și cerințe justificate pentru un post de profesor; noi acceptăm pe oricine atâta timp cât a absolvit o facultate – lucru ușor de făcut în zilele noastre – și are modulul de pedagogie la activ. Ca să nu mai spunem că nici acest modul nu garantează performanță și profesionalism, ci din contră, e doar o harababură în care ți se predau pe bandă rulantă niște chestii absolut nefolositoare.
Până una alta, un sistem de învățământ fără probleme rămâne doar o utopie întocmai ca scoaterea din grila de programe a emisiunilor de tip can-can. Avem nevoie de mai mulți ani decât stă Gigi Becali în închisoare pentru a schimba ceva și pentru a se vedea o diferență substanțială. Măcar bine că avem o cultură mare de perle, atât de la elevi cât și de la profesori, cultură care probabil nu ne va ajuta economia în niciun fel, dar care ne va descreți frunțile la nevoie.
Pe final, vă lăsăm cu câteva dintre minunățiile spuse de către viitorii profesori, cu speranța ca aceștia să îl citească de două ori pe Iisusul poeziei românesti – nu, nu pe Vadim – înainte de a-și exprima dorința de a împărtăși și altora din vastele lor cunoștințe.
- „Eminescu era prieten cu Creangă. Geniu la geniu trage. Eminescu și Creangă mergeau la puștoaice, după miere, erau iubitori de frumos prin satele Moldovei, unde se dezvoltau în mod absolut natural femei splendide, neştiutoare de carte. Din mierea iubirilor cu Eminescu se trage cele mai frumoase poezii de dragoste…”
- „În istoria românilor mişună specii târâtoare de politicieni. Au împuşcat, au jefuit şi pe toţi ia unit furăciunea. Dar niciunul nu a avut ce să facă pentru ţară, se rostogoleşte în groapă Burebista de ruşine…”
- „Râurile şi apele care îşi desfăşoară curgerea pe teritoriul României vin din subteran către suprafaţă şi au locuri bine stabilite prin care susură, numite bazine. Accea e matca lor…”
- „Munţii Carpaţi se impart în mai multe bucăţi. Au ape şi podişuri şi ţin până unde începe câmpia.”
- „The poet was extremely (nu ştiu cum se zice precoce) shy…”
- „Avea o privire în ochi care te făcea să nu te aţinteşti spre ea, să nu te uiţi direct în direcţia ei, ci pe lângă ea, pe lângă conturul ei.”
- „A desenat excremente lângă diploma de Bacalaureat. Atât de lipsită de valoare e bucata de hârtie care te bagă în facultate.”
- „… că Mihail Cogâlniceanu a dat drumu la ţigani din lesă, că părea la vremea aia o idée bună, nu ca azi. I-a zis şi Alexandru Ioan Cuza: Bă, nu e bine”
- „… deoarece Eminescu era sensibil fatalmente şi evisceramente din naştere, avea o boabă din măreţia divină, era Isusul poeziei româneşti, ne-a mântuit pe toţi cu poezia lui.”
Sursa foto: Facebook
