Rock-ul – muzica „sufletelor vândute” sau expresia sufletelor libere?

Distribuie!

De foarte multe ori se întâmplă să vedem pe stradă un tânăr (sau bătrân) reprezentant al ideologiei rock. Spun ideologie, și nu muzică, deoarece pentru mine, a fi rocker nu înseamnă doar a asculta rock, ci a-l înțelege, a descifra mesajul din spatele muzicii. Pletele, bocancii, hainele negre de piele, tatuajele, tricourile (întotdeauna) cu trupe ori inscripții, vorbesc de la sine. Ce spun ele e partea a doua și ține de ochiul privitorului.

Ca toate lucrurile neînțelese, rock-ul a ajuns să fie temut. De ce? Pentru că e diferit. Pentru că e o voce, e expresie, e emoție, e o cale. Pentru că s-a născut din dorința de-a schimba ceva. Unul din cele mai răspândite mituri cu privire la rock este acela că ar fi „muzica sufletelor vândute.” Ca rocker, pot să afirm cu toată siguranța că nu este așa. Da, e adevărat, exemple extreme există și vor exista, dar eu nu sunt aici să discut despre frustrările unor indivizi neîmpliniți care s-au decis că pot da vina pe Dumnezeu pentru propriile eșecuri, ci sunt aici să arăt că, de multe ori, în viață, ne pierdem vremea judecând pe cei din jur după felul în care arată, pentru ca apoi să spunem că suntem „creștini.” A fi rocker nu ține de religie sau de absența ei (da, eu cred în Dumnezeu), ci de libertate. Rockerii puri sunt niște cruciați înarmați cu instrumente muzicale, niște colaci de salvare din oceanul mediocrității care-i înconjoară.

Dacă rock-ul este într-adevăr muzica „sufletelor vândute”, de ce avem capodopere precum „November Rain” (melodia mea de suflet, al cărei solo de chitară m-a făcut să prind aripi) a celor de la Guns N Roses, scrisă de solistul Axl Rose, o piesă de o complexitate plină de suflet, presărată cu sunetele măiastre ieșite din degetele chitaristului Slash,  iar de partea cealaltă, e nevoie de cinci (5!) oameni pentru a scrie o piesă al cărui refren sună așa: „Baby, baby, baby ohhhh, like Baby, baby, baby nooo!” și e cântat de un puști cu un aspect „inocent”.

Muzica de azi e făcută fără ceea ce ar trebui să definească muzica din toate timpurile, adică sufletul. Se caută piese cât mai comerciale, care să prindă cât mai bine la public. Se vrea ca noi să ne mișcăm fundurile pe „beat” ca niște zombi fără direcție, dar eu unul cred că muzica autentică trebuie să pună în mișcare două elemente esențiale ale omului: mintea și sufletul. Rock-ul nu e un gen făcut să fie luat de-a gata, el vine cu un manual de utilizare, dar acel manual este în fiecare dintre noi. Rock-ul te îndeamnă să simți și să gândești, dar trebuie să fii deschis ca să-i poți pătrunde tainele.

Mi se pare o ipocrizie extremă să văd încă anumite persoane de o anumită etate făcând cruci și scuipând în sân la vederea unui rocker, considerându-l probabil sămânță drăcească, iar apoi să aud aceleași persoane povestind în detaliu grupului social din care fac parte, felurite știri de o violență cumplită în care Badea Gheorghe din Cucuieții din Deal i-a luat capul Măriei cu sapa. Hai să nu ne mai ascundem după deget spunând că rockerii sunt oameni brutali, lipsiți de suflet, ci să ne preocupe mai degrabă cum să facem lumea mai bună.

Eu unul sunt rocker fără a bea, fără a fuma, fără a mă droga și fără a fi revoltat pe Dumnezeu. Ce mă revoltă este ipocrizia și prostia celor care judecă fără a cunoaște. Faptul că dau din cap ziua nu mă-mpiedică să îngenunchez spre a mă înălța noaptea. Am ales rock-ul pentru că mi-a vorbit cel mai clar dintre toate genurile muzicale, nu pentru că, așa cum am auzit pe cineva spunând, starurile rock au pretenția de a fi venerați drept zei. Niciodată nu voi venera un om, care la fel ca mine, e supus greșelii, și care chiar a greșit grav. În schimb, îl voi respecta pentru sinceritatea dureroasă pe care-o pune în muzica sa, fie că alege să cânte despre dragoste, fie despre pericolele societății.

Rock-ul, după părerea mea, este exact opusul „știrilor de la ora 5”. El a luat naștere pentru a atrage atenția într-un mod creativ, asupra problemelor unei societăți bolnave de ipocrizie.

Cred că, înțeles cum trebuie, rock-ul nu naște „criminali”, „sataniști” și alte aberații, iar asemenea afirmaţii ar fi trebuit să fi fost depăşite deja într-o societate care se doreşte a fi a secolului XXI. Rock-ul naşte observatori lucizi. Iar observatorii lucizi de astăzi sunt cei care mâine vor acționa eficient, schimbând lumea.

Alex Szollo

Surse foto: wikimedia.com, guides.wikinut.com

Taguri

Arhiva

2 Comments

  1. Răzvan
    July 10
    Reply

    Tot articolul stă sub semnul unei singure greşeli. Neclasificarea “rock-ului”. Genul este imens, de fapt cel mai amplu. Iar cei care merg aşa cum merg pe stradă este alegerea lor.
    Legat de droguri, băutură şi fumat pot spune că le poţi face şi fără să fii rocker.
    Iar November Rain este o baladă frumoasă, dar sunt atâtea melodii, trupe şi balade care fără supărare mi se par mai bune.
    Eu unul sunt metalist (ascult în principal heavy metal, power metal, thrash metal ş.a.m.d. – în afară de black nu prea mă reprezintă)

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*