Ne vrem valorile înapoi!

Distribuie!

de Răcaru Oana-Andreea

Se cunoaște situația precară a societății din România: ar fi de prisos să o reproduc. Se promovează non-valori. Dacă deschizi televizorul și te respecți un pic ca persoană, vei observa că vei deveni foarte pretențios cu privire la canalele și programele pe care le vei urmări. Suntem conștienți că nu este în regulă ce se întâmplă; din ce în ce mai mulți oameni dacă nu își dau seama, tot află de la cineva mai înțelept că așa-zisele modele promovate nu sunt în regulă, că sunt o minciună. Și da, ne-am dat și destul de ușor seama că se caută impunerea unor pseudo-valori în mințile noastre pentru a fi și mai ușor de „dus cu zăhărelul”.

Mie, personal, mi se pare că s-a ajuns la limita ridicolului. Am văzut aceste meschinării, le-am sesizat de ceva timp și automat, m-am așteptat ca mai toată lumea să o facă. Dar mi-am dat seama că singura modalitate prin care pot dispărea, prin care se pot evapora imperceptibil, dar sigur, ar fi să nu le mai acordăm atenție.

Problema este că multe persoane, chiar dacă suficient de breze încât să nu le ia în serios, urmăresc cele mai în vogă show-uri sau clipuri tocmai pentru a se distra și a se amuza de imbecilitatea afișată atât de mult. Ceea ce nu este în regulă, dacă dorim schimbări. Dacă dorim evaporarea prost-gustului, a urâțeniei, a josniciei. Încerc să nu fiu dezamăgită când văd colege – și nu puține – ce apreciază sau copiază astfel de... persoane.  Mă deranjează că până și profesorii, oameni inteligenți, culți, de la care am ce învăța, evocă astfel de exemple ale unor celebrități în discursurile lor. Evident, cu tentă negativă. Chiar și-așa, nu cred că este în regulă. Pentru că ajung într-un mediu universitar, iar modelele acelea sunt atât de impregnate, atât de bine așezate oriunde întorci capul, încât nu scăpăm de ele.

Ideea este următoarea: ne-am dat seama de problemă, că avem multe de schimbat la ceea ce ni se oferă zilnic. Unii încă mai înghit gălușca, admiră și încearcă să imite. Alții iau în derâdere, se amuză, dar și caută acest amuzament. Iar alții le amintesc timid în discuții elevate, ca un exemplu negativ. Și uite că nu dispar. Chiar și eu, scriind acest articol, simt că mă învârt în jurul cozii, pentru că nu schimb nimic dacă critic și amintesc de aceeași problemă.

Tocmai asta vreau să demonstrez: că ar fi vremea să nu mai vorbim despre ele, să nu mai acordăm atenție, să avem puțin respect față de inteligența noastră încât să schimbăm canalul, dacă o carte este și-așa greu de citit; și mai ales, să depersonalizăm curentul de non-valori, să nu mai amintim persoanele care l-au consacrat, să le lăsăm să moară în amintirea noastră, să se întoarcă de unde au venit; să nu mai crească copii persecutați de aceste imagini, îmbolnăviți cu idealuri joase, cu ideea că nu au o înzestrare fizică sau financiară suficientă; să observi că dacă îți direcționezi acea atenție către un om cu adevărat mare, vei începe să fii înconjurat de ceva mai mult, că poate vei evolua eventual, nu vei stagna sau vei involua, cum se întâmplă pe lângă cei amintiți înainte.

Un alt lucru important de spus ar fi să nu generalizăm la nivelul întregului popor ceea ce vedem zilnic despre unii reprezentanți. Asta pentru că poate că nu avem contact cu cei adevărați, care să păstreze acele trăsături comune tuturor. Mă refer la faptul că cei tupeiști se vor face întotdeauna remarcați, subminându-i autoritatea celui cu bun simț, creând iluzia că el vorbește în numele tuturor, că el este vocea poporului și că deține adevărul. Am sesizat aceste diferențe în grupurile mici. În cazul disputelor, întotdeauna luau cuvântul patru-cinci, care păreau că ne reprezintă pe toți. În forul meu interior, știam că nu sunt de acord, vedeam nesimțire, o doză de lipsă de informare, puțină incultură și o gură mare, sigură pe sine. Dar vedeam o iluzie: credeam ca toți ceilalți gândeau conform spuselor celor puțini. Totul, ca să descopăr în discuțiile interpersonale că mai mulți erau cei care gândeau altfel, dar erau temători să se afirme, să nu fie împotriva grupului. Prin urmare, dacă li se dă voie, ei se vor afirma și vor rupe orice este bun și le stă în cale. Iar astăzi, peste tot pe unde te uiți, li se permite să vorbească, iar ei profită din plin. Tu, întorcându-te către tine însuți, observi niște nereguli cu sistemul tău de valori și te întrebi cum de ei te pot reprezenta. Și încetul cu încetul, accepți toate prejudecățile despre neamul tău, și implicit propria persoană. Când de fapt, poate că predomină cei cu o doză de bun simț, de omenie, de inteligență.

Așa că aș vrea să nu ne mai descurajăm, să fim atenți la ce acordăm atenție și energie, să ne păstrăm încredere în valorile care ni s-au transmis în copilărie și să-i căutăm pe cei asemenea nouă sau chiar ceva mai buni.

Taguri

Arhiva