Text și foto de Dana Roșescu
Institutul Goethe din Bucureşti organizează în fiecare vară, alături de şcoli partenere din România, Moldova şi alte ţări invitate, o tabără internaţională de limba germană la Vulcan, lângă Braşov, pentru care este adus un referent vorbitor de limbă germană pentru a susţine un workshop pe o anumită temă. Anul trecut, copiii au participat la un atelier de teatru, pe când anul acesta, copii cu vârste între 12 şi 15 ani s-au cunoscut prin intermediul picturii.
Referenta de anul acesta a fost Roxana Stoenescu, pictoriţă şi doctorandă la Universitatea din Cluj. Aceasta a lucrat cu copii din Bucureşti, Sebeş, Bălţi, Chişinău şi din diferite orașe din Bulgaria şi pe fiecare dintre ei l-a determinat să îşi depăşească teama de culoare, timiditatea, neîncrederea. În prima zi, toţi copiii erau foarte fricoşi şi timizi, nu puteau desena ceva fără teama de a fi luați peste picior, iar în ultimele zile, absolut toţi copiii s-au transformat în artişti talentaţi, după cum puteţi vedea şi în pozele de mai jos.
Tema proiectului de anul acesta a fost „Eul din noi”, un proiect ca un drum iniţiatic către adâncul sufletului, pe care toţi participanţii, copii şi alţi membri l-au parcurs până la final. Această cunoaştere a indentităţii şi lucrul în echipă au fost dorinţele referentei noastre. Într-o discuţie, Roxana ne-a dezvăluit că iubeşte să picteze pentru că asa poate lumina viaţa gri a oamenilor gri. Temele pe care le transpune în pictură, dar şi în activitatea de doctorat, sunt cele care se ocupă de problemele existenţiale. După părerea ei, toate problemele din învăţământ se pot rezolva prin cunoaşterea prin artă.
Pentru acest workshop Roxana a început de la o temă mică, şi anume „Eu”, fiecare copil fiind rugat să se deseneze alături de lucrurile care îi plac. De la „Eu” am trecut la caricaturi, cum ne vedem colegii şi prietenii. A treia mare temă a fost mitul, unde copiii au reprezentat în grupe câte un mit. După acesta, am ajuns la colaje despre Europa, la care copiii şi-au eliberat frâiele creativității şi ce a ieşit puteţi vedea în poze. Mai mult decât colajele despre Europa, unele grupe au ajuns mai departe, până la continente sau Univers.
Povestea proiectului este următoarea: Lumea a fost creată şi au apărut zeii. Prometeus le-a oferit oamenilor focul, iar prin acest dar cei din urmă au început să se considere la fel de puternici precum zeii şi au fost alungaţi, astfel luând naştere semizeii. Numai că şi aceștia s-au îndrăgostit de ei şi s-au alienat de restul lumii. Această alienare le-a arătat oamenilor că nu pot trăi singuri, prin urmare, se adună în mulţimi. Astfel şi temele proiectului: mit, indentitate, colajele europene şi mai mult, naţiuni, continente şi Universul.
În paralel cu atelierul de pictură au avut loc şi cursuri de germană, pentru care copiii au scris piese de teatru pentru păpuşile confecţionate de ei înșiși. Pe parcusul orelor de germană, copiii au si-au dezvoltat abilităţile de comunicare în limba respectivă şi şi-au înfrânt fricile de a greşi în faţa mulţimii.
Către final i-am rugat pe copii să scrie un feedback pentru Roxana, iar mai jos puteţi citi cel mai frumos mesaj al unei fete din Liceul Coşbuc:
„Experienţa mea cu Roxana a fost una unică. Primul lucru pe care l-am observat special la ea a fost probabil stilul ei de a se îmbrăca. M-a ajutat mult să îmi dau seama ce fel de persoană e: în cazul nostru, una foarte deschisă și creativă. Când a început să vorbească în germană, am rămas literalmente cu gura deschisă. Nu era germană clasică, nu, nu, nu, avea un fel de „sclipici” aparte în vorbire. Mi s-a părut fascinantă! Înainte să începem câte o temă, Roxana intra în detaliu cu ce trebuia să facem și ne dădea exemple aproape uimitor de potrivite. În timp ce noi lucram la proiecte, n-am putut să nu observ faptul că Roxana picta și ea în paralel tot felul de lucruri apropiate de temele date nouă. Am observat-o pentru ceva vreme, probabil fără ca ea să își dea seama, și am constatat cu câtă pasiune lucrează. Părea complet izolată de restul lumii când picta, era parcă în propriul happy place. Nu mult timp după, am aflat de la Dana mici fragmente din povestea vieții lui Alice. Mi s-a spus că tatăl ei a fost artist și cum a plecat pentru a-și trăi visul și pentru a face ce-i place. Am rămas, din nou, uimită de aceste mici aspecte care au făcut-o pe profesoară noastră de pictură pentru o săptămâna să crească și mai mult în ochii mei. Când aveam ocazia, deschideam orice fel de conversație cu ea, ori în germană ori în română, doar de dragul de a vorbi cu o persoană așa fascinantă. Sper cumva să reușesc să o reîntâlnesc cândva sau cel puțin să țin legătură cu ea prin orice fel de intermediu” (Anastasia).
Nu numai copiii s-au dezvoltat în această tabără de desen, ci şi ceilalţi membri ai echipei. Deşi am fost voluntară, am stat foarte mult de vorbă cu Roxana şi am căutat sa fiu mereu in prezenţa ei. Este un om extrem de deschis, de inteligent, cu care poţi vorbi despre absolut orice. Este mai mult decât un coleg de echipă, este un prieten extraordinar, care ştii că nu te va judeca niciodată. Conexiunea cu ea o simţi din prima clipă: este un om care te atrage prin felul de a fi şi prin felul în care arată. Referenta noastră este un om nonconformist, pe care îţi face mai întâi plăcere să îl vezi, înainte să intri în vorbă cu ea. Nu numai pe copii a reuşit Roxana să ii facă mai buni, ci pe noi toţi – cu toţii am plecat mai buni şi mai încrezători de la Vulcan. Roxana Stoenescu este un om minunat şi un prieten adevărat, pe care nu poți să nu îl iubeşti.
„Roxana este o persoană care are mult umor si talent. De la ea am învățat să fiu eu însămi și să îi accept și pe ceilalți când lucram în grupuri. Ne-a arătat cum să ne exprimăm si să ne prezentăm personalitățile într-un desen sau proiect. Am învățat multe lucruri de la ea și de la tabară în general“ (Raluca).
Mulţumim pentru tot, Roxana, şi mulţumiri Institutului Goethe din Bucureşti şi din afară.
