Filmul de vineri: Lupu – realitate imaginară

Distribuie!

de Cristina Breazu

Vis, realitate, imaginație, dorință, sau toate la un loc? După o primă vizionare a filmului Lupu, debutul lui Bogdan Mustață, aceste cuvinte rezonează cel mai mult cu universul în care este plasat protagonistului de 16 ani.

La fel ca în prima sa lucrare cinematografică, scurtmetrajul O zi bună de plajă, regizorul creează o atmosferă care îi „cere” spectatorului să contureze diverse teorii cu privire la ceea ce ar putea urma în următoarea scenă. În scurtmetraj, încercăm imediat să găsim o explicație pentru care prostituata, Lili, se sperie atunci când se uită în duba galbenă, așadar, ne creăm singuri un scenariu posibil. La fel și în cazul lui Lupu. Există sau nu Clara (roșcata care emană mai mult o energie sexuală decât senzuală) de care este el fascinat? Trece, sau nu trece personajul printr-o schimbare pe parcursul poveștii? Judecând după scena din final în care protagonistul, Lupu, interpretat de Mihai Vasilescu, merge, aproape triumfător, pe stradă după ce tocmai își petrecuse noaptea cu (reala sau ireala) Clara, am putea fi tentați să credem că da, acesta suferă o schimbare. Nu este însă clar, deoarece poate este și de această dată tot un vis sau o imagine a ceea ce ar vrea Lupu să se întâmple cu adevărat în viața sa.

Adolescentul, care nu este însărcinat cu foarte multe replici, observă ceea ce se întâmplă cu personajele din jurul lui, de cele mai multe ori, prin ușile de geam ale apartamentelor, ceea ce din nou ne duce cu gândul la o stare de vis. Astfel, vedem silueta mamei sale (Carmen Ungureanu), al cărei nume nu este precizat în film, cum nu este nici al tatălui său (Costel Cașcaval) sau al cuplului de bătrâni (Camelia Zorlescu și Sergiu Nicolaescu), cum se săruta cu vecinul de la un etaj mai jos.

Clara (Ada Condeescu) captează atenția, nu numai datorită lipsei de îmbrăcăminte din unele scene, ci și prin felul în care își spune replicile sau se uită ostentativ în ochii lui Lupu când îi spune că ar trebui să facă dragoste…dupa care să se sinucidă împreună. Scoasă din context, această replică ar putea suna dramatic, dar personajul intrepretat de Ada este unul în totalitate enigmatic, care are din start misiunea de a șoca, așa că suntem curioși să vedem cum lucrurile pe care le zice sau felul în care își atinge foarte erotic corpul în fața lui Lupu, îl fac pe acesta să reacționeze.

Frământarea interioară a acestuia nu este numai aceea amoroasă, ci și cea familială. Apariția tatălui său, care este mort de doi ani și jumătate, în câteva secvențe, accentuează faptul că Lupu nu este deloc încântat de ideea că mama lui i-a găsit un înlocuitor tatălui său.

Sunetul care rămâne întipărit în minte spectatorului, sau ar trebui să se întâmple așa, este acela făcut de liftul vechi în care este filmat de mai multe ori Lupu, singur, dar și alături de Clara.  Scena aceasta amintește și de scurtmetrajul lui Cristian Nemescu, Poveste la scara 'C', în care personajul interpretat de Alexandru Mărgineanu, tot un adolescent curios, o privește pe furiș pe vecina sa (Maria Dinulescu).

De ce merită vizionat acest film? Pentru că este o abordare nouă în cinematografia românească, tocmai pentru că iese din sfera realismului și înclină mai mult spre vis și stări interioare, aproape halucinante. Sau măcar din simplă curiozitate.

Sursa foto: cinemagia.ro

Taguri

Arhiva