Dezrădăcinare. Despre studenții români care pleacă în străinătate (partea I)

Distribuie!

Că tot s-a dat admiterea la toate facultățile. Iar BACul e deja uitat. S-a discutat despre rezultate, despre ce vor face absolvenţii mai departe la noi în ţară sau în străinătate.  Acest punct din urmă vreau să îl ating; nu din punct de vedere social, educativ, administrativ, nu, ci vreau să privim alt aspect care pare să fie estompat de „avantajele unei vieți mai bune decât în Romania”.

Cam în jurul acestei fraze se învârt motivele adolescenților care pleacă în străinătate pentru a reuși să își formeze cariera la care au visat. Lucrurile sunt mult mai delicate atunci când le privești din unghiul individului, nu al societății.

Menționez înainte de toate că și eu am fost victima acestui miraj, dar din fericire m-am retras la timp din vârtej, am rămas în Romania. Nu pentru că aș fi vreo cetățeancă înrăită, naționalistă, iubitoare de patrie (nici măcar despre asta nu e este vorba) sau incapabilă să mă adaptez într-un mediu străin, ci pentru că am realizat un lucru foarte important. Este vorba despre natura umană. Oricât ne-am bate cu pumnii în piept că avem ambiție, că vom reuși, că ne vom auto-depăși limitele, ne mințim singuri. Omul e un „animal” înrădăcinat. Fie și copiii orfani, fie și oamenii cei mai îndrăzneți și dornici de aventură au un punct la care se întorc, sau fără de care se simt, cel puțin, în derivă. Toți avem lucrul acesta. Toți o realizăm mai devreme sau mai târziu.

Așa că vin și întreb, de ce ca adolescent de 18 ani să te încăpățânezi să pleci tu de acasă, unde ai prieteni, familie, tot ce iți trebuie (exceptând cazurile în care efectiv altă variantă nu există) pentru a pleca în  Anglia, Franța sau Germania, etc.? (dacă îți pui întrebările astea cu adevărat, s-ar putea să nu mai pleci) Mirajul străinătății la noi, lanțurile acestea pe care le-am rupt după 1991, ne „conduc” ca pe niște oi bete către plaiuri înfloritoare.

Ajuns acolo, ai foarte multe lucruri de luat de la cap la coadă, foarte multe lucruri noi de asimilat, de adaptat, de îngurgitat, chiar. După o perioadă începi să duci o viață dublă – aici și acolo – lucru inimaginabil de dăunator pentru suflet și minte. Din momentul în care ai pus piciorul în avion, (oricât de entuziasmat ai fi, da știu! nici nirvana nu întrece entuziasmul pe care îl ai la început) nu faci altceva decât să te autosugestionezi, să te încurajezi singur, prin urmare să îți reprimi anumite gânduri obiective.

Și nu că ar fi vorba numai despre tine, cu cei de acasa se întâmplă oarecum același lucru, și pentru ei se produce o schimbare, mai ales pentru părinți care au stresul  susținerii tale financiare, îți duc dorul, se gândesc  la „ce face copilul meu acolo?”, „ce mănâncă?”, „are note bune?”, „îmi spune tot timpul adevărul?”, iar tensiunea emoțională e mult mai puternică și apăsătoare decât cea financiară.

Monstrul ăsta cu gheare reci poate distruge relații solide, poate estompa prietenii, te poate schimba total ca om. Să fim serioși, dacă analizăm lucrurile în substrat sunt mai multe dezavantaje decât avantaje, se ascunde mai multă tristețe decât fericire în plecarea ta. Și de fapt nu se ascunde, ea e acolo, o simți, se materializează în lacrimi, în cuvinte sau lipsa lor uneori. Totul pentru ce?… o întrebare la care vă voi lăsa să vă gândiți până veți afla varianta mea de răspuns în cea de-a doua parte a articolului.

Nicoleta Diaconeasa

Ilustrație de Cristina Stan

Taguri

Arhiva

6 Comments

  1. Mada
    August 3

    Viata ta intr-o alta tara e influentata si de personalitatea ta. Cunosc oameni care au realizat ca locul lor e aici, dar si oameni care nu mai sunt dispusi sa accepte partile proaste ale Romaniei si care au gasit in alte tari si la alte popoare echilibrul de care au nevoie.

  2. Diaconeasa Nicoleta
    August 3

    Ca sa ajungi la un echilibru, trebuie mai intai sa treci printr-un dezechilibru.

  3. Diaconeasa Nicoleta
    August 3

    Oricum asta e doar partea I. Poate la final se vor contura altfel lucrurile.Nu neaparat aceasta este directia finala

  4. Ioana
    August 3

    Nu spun ca articolul e scris prost, este doar superficial si nu vorbeste despre nimic defapt. Punctul tau de vedere este unul personal si exprimat public, insa l-ai pus intr-o lumina cum ca “Asa e!” si e o singura problema…nu e asa.
    Probleme pe care le-ai numit tu in articol nu sunt probleme…
    Cateva motive pt care un pusti ar trebui sa se ambitioneze sa plece de acasa, indiferent ca sta in Romania sau in alta tara mai dezvoltata sunt urmatoarele: studii mai bune sau cel putin la fel de bune, dezvoltare personala la greu pt ca inveti sa te dezvolti, cine esti, care iti sunt limitele, ce e bine, ce e rau, ce vrei si cel mai important ce poti si cat poti. Cunosti o societate noua, pe scurt inveti ce e viata.

    In cele din urma e mai simplu sa stai acasa, sa faca mama mancare si intr-o zi sa te casatoresti si sa te muti de la ea…mda e mai simplu sa stai acasa cu prietenii tai si sa nu faci nimic nou si da e mai simplu sa te strige scumpa ta mama din cealalta camera in loc sa te sune pe skype, dar nu e neaparat mai bine.

    Si eu nu sustin ideea de a pleca, doar ca mi se pare ca ai pus problema total gresit si ca ai influenta niste tineri care ar fi mai apreciati in alta tara.

  5. Diaconeasa Nicoleta
    August 3

    Acelasi raspuns si pentru tine Ioana, in partea II lucrurile pot lua nu neaparat alta directie, dar analizeaza si alte aspecte.

  6. Elena
    March 4

    Ioana, nu spun ca ai scris un comnetariu prost doar ca ai scris ceva foarte superficial, punctul tau de vedere este unul personal si exprimat public : ) Articolul Nicoletei nu este superficial, ci foarte serios, nu atinge toate aspectele dar probabil ca nici nu isi propusese sa faca o analiza exhaustiva in 500 de cuvinte. Incearca tu sa faci o analiza cu pro si contra in 500 de cuvinte.
    As avea o intrebare pentru tine: imagineaza-ti urmatoarea situatie, esti plecata departe, nu poti sa te intorci imediat fara a-ti periclita studiile sau serviciul dobandit in tari straine “mai dezvoltate decat Romania” si primesti vestea ca mama ta s-a imbolnavit, ca nu se stie exact ce are dar ca deocamdata face niste teste, ajunge si la biopsie, mai trec zilele, afli ca are cancer, metastaza in faza a 4a. La telefon, la mii de km, intrebi cate faze sunt. si afli ca e faza terminala. Cum inveti ce e viata, luand primul avion, lasand studii, servici, obligatii ca sa fii alaturi de mama ta sau iti gasesti motive pentru a nu face acest lucru?
    Nicoleta nu a pomenit in articol de aceasta situatie insa s-a intamplat multora. Eu cred ca e mai simplu sa te strige scumpa ta mama din cealalta camera, bolnava fiind si avand nevoie de ajutorul tau, decat sa te sune pe skype. Si e si mai bine. Dar probabil ca tinerii care pleaca din tara considera ca parintii lor sunt nemuritori sau ca nu va fi niciodata o situatie in care acesti parinti vor avea nevoie de ajutorul lor imediat. frumoasa si tragica inchipuire. nu asa inveti ce e viata ci facandu-ti datoria si una din datoriile pe care le avem e sa avem grija si de parintii nostri. In moartea domnului Lazarescu, fiica dansului era plecata prin canada/ sua. toata lumea a spus ca vina e a sistemului sanitar defectuos. eu te intreb: o fi fost fiica dlui lazarescu apreciata acolo unde era dar ce urmarim, care e scopul nostru in viata, sa fim apreciati? de cine? nu si de parinti?
    Si in privinta “studiilor mai bune sau cel putin la fel de bune” in alta tara, la nivel de facultate chiar nu sunt mai bune. E o cheltuiala enorma pe parinti ca sa invete odrasla tot ce ar invata si la Bucuresti/ Iasi/ Cluj, daca si-ar da silinta. Nu zic ca nu e bine sa faci studii in strainatate, dar nu cred ca se merita sa le faci pe cele de facultate, poate cele de doctorat. La facultate materia cel putin la facultatile de stiinte este peste tot aceeasi, ca nu poti sa sari etape. ba chiar facultatile din romania au un nivel mai ridicat, cele de stat. Daca vrei sa tragi chiulul, poti sa te fofilezi oriunde.
    Si eu nu sustin ideea de a NU pleca, doar ca mi se pare ca ai pus problema total gresit si ca ai influenta niste tineri care ar fi mai apreciati in tara. (in ultimul paragraf te-am citat schimband pe ici pe colo 🙂

Comments are closed.