Am creat această rubrică întrucât sunt mulți oameni care, cu siguranță, caută recomandări vineri seara în ceea ce privește alegerea unui film bun. Am să încerc să vă prezint cele mai demne filme de văzut, atât vechi cât și noi, atât hollywoodiene cât și independente.
La prima mea recomandare voi fi un spoiler total, dar doar pentru a înțelege întreaga trilogie.
„Like sunlight, sunset, we appear, we disappear and we are so important to some, but we are just passing through.”
Filmul regizat de Richard Linklater își continuă povestea din 1995 în 2004 și o culminează nu exploziv, ci domol, obosit, în 2013. Povestea îi are în prim plan pe doi străini ce se întâlnesc în trenul Budapesta-Paris și hotărăsc să coboare în Viena, pentru a sfida previzibilul și pentru a-și petrece o noapte magică, așa cum toți ne-am dori-o, cu un om a cărei conexiune am identifica-o din prima clipă. Dar aici se oprește totul, pe noi ne lasă cu nodul în gât și cu regretul timpului de a nu-l fi putut opri exact în acel moment. Hotărăsc să nu schimbe niciun număr de telefon, nicio adresă, în schimb stabilesc ca peste 9 luni să se reîntâlnească în același loc.
Julie Delpy și Ethan Hawke, protagoniștii acestei trilogii, se vor atașa ușor de aceste personaje (Celine și Jess) și, prin urmare, în 2004 apare Before Sunset. După aceste 9 luni ce se dovedesc a fi 9 ani, personajele devin mai conștiente de ceea ce se întâmplă cu viața lor – spre exemplu, Jess lansează o carte de succes, o carte bazată pe acea zi specială petrecută cu Celine, în Viena. Aceștia se întâlnesc într-o librărie din Paris, el promovându-și cartea, ea locuind acolo. Aflăm că totul e mai complicat, Jess e prins într-un mariaj monoton și are un băiat, iar Celine e legată de un iubit îndepărtat. Amândoi se feresc de a-și distruge echilibrul, precar de altfel, dar Jess va pierde avionul și acest gest va conduce la începutul iubirii lor în toată plenitudinea sa.
Before midnight surprinde cuplul matur, înfruptat din toate fericirile din acești 9 ani, aflându-se acum într-o vacanță în Grecia, iar pe parcursul filmului vor întâmpina tot soiul de dificultăți în ceea ce privește relația lor. Before midnight e rezultatul acestor 18 ani ce au trecut peste aceste personaje, mai mult sau mai puțin împreună. Jesse și Celine suntem noi, sunt personaje ce pot fi regăsite cu ușurință în lumea reală.Actorii înșiși s-au contopit cu personajele și e imposibil să corelăm filmul cu altcineva, în afară de cei doi.
Filmul pare un soi de documentar din viața unui cuplu, de la începutul acestuia, cu romantismul ajuns în pânzele paroxismului până la sinceritățile brutale și chipurile ușor îmbătrânite ale celor 2, mai mult de atât, până la un erotism ce nu mai inspiră sexualitate și fluturi în stomac, ci dezvelirea timpului și ușurința unui cuplu de a-și împărtăși intimitatea. Din acest motiv, Grecia devine un personaj de sprijin perfect pentru acest capitol al poveștii.
În celelalte două filme avem doi oamei ancorați în realitate, care doresc să creadă într-o poveste ca-n basme, iar în Before Midnight se desfășoară această poveste de dragoste, doar că reală, cu toate neajunsurile ei, dar cu frumusețea ei specifică.
De aceea tind să cred că acest film nu este finalul – cine știe, poate peste 18-27 ani îi vom regăsi pe cei doi într-o altă oglindă, asemănătoare lui Michael Haneke, ca cea din filmul acestuia: Amour.
Nici acum nu pot să spun care dintre toate trei e cel mai bun, dar cred că tot la Before Sunrise mă opresc, pentru inocența lui, deși în Before midnight învățăm lecția din Persepolis: „It’s easy to love somebody in a short period of time.”
De ce recomand cu căldură acest film?
- Pentru că e o porție calitativă de dialog, însumându-le pe toate trei.
- Pentru că poate fi vizionat și înțeles fără a le fi văzut pe primele două, căci firul narativ e relativ independent și ușor de asimilat fără a cunoaște backgroundul amoros din spatele personajelor.
- Pentru starea de bine pe care ți-o confera atmosfera și personajele de-a lungul celor trei filme.
Sursa foto: Wikimedia
